Modificări

[[Sfânt]]ul [[Mucenic]] '''Irineu''' (grec. ''Irineu'') a fost [[episcop]] în Cetatea Sirmium (astăzi Sremska MitroviţaMitrovița, Serbia), din provincia romană ''Pannonia Inferioară'', răspândind cu succes creştinismul creștinismul în acele ţinuturi şi ținuturi și călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii.<br/>Pe vremea [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|marii persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor]] declanşată declanșată la ordinul împăratului [[DiocleţianDioclețian]], mărturisindu-şi și în continuare credinţa credința în Hristos şi și refuzând închinarea la idoli, Irineu a fost chinuit şi și martirizat prin decapitare, la [[6 aprilie]] 304.<br/> [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[6 aprilie]], ziua în care şiși-a dat viaţa viața pentru credinţa creştinăcredința creștină.

==ViaţaViața==Multe informaţii preţioase informații prețioase despre viaţa viața bisericească a primelor comunităţi creştine comunități creștine provin din aşaașa-numitele "''Acte martirice''", documente întocmite în limba latină după procesele intentate de către autorităţile autoritățile romane împotriva celor ce au pătimit pentru credinţa credința lor. Dintr-un astfel de ''Act martiric'' aflăm că Sfântul Irineu era episcop în scaunul de la Sirmium şi și că a fost judecat şi și condamnat la moarte de către ''Probus'', guvernatorul provinciei romane ''Pannonia Inferioară'', în anul 304, pe baza edictelor împotriva creştinilor creștinilor decretate de împăratul [[DiocleţianDioclețian]] în anii 303 şi și 304.

Cetatea Sirmium se afla în provincia romană Pannonia Inferioară, lângă Singidunum (Belgradul de astăzi) şi și era resedinţa resedința ''Caesarului'' Galerius, ginerele lui DiocleţianDioclețian. Acea zonă geografică (din Serbia de acum) era locuită, în principal, de traci romanizaţiromanizați, iar religia creştină creștină începuse să se răspândească într-un mod care îl îngrijora pe Galerius, un inamic declarat al creştinilor creștinilor (majoritatea surselor istorice pun începerea [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|marii persecuţiipersecuții]] pe seama lui Galerius, care era un anticreştin anticreștin fanatic).

La ordinul expres al ''Caesarului'' Galerius, în provinciile dunărene (''Illyricum'' şi și ''Pannonia Inferior''), în care creştinii creștinii erau numeroşinumeroși, au fost puse în aplicare edictele (decretele) imperiale de persecutare a creştinilorcreștinilor. Printre creştinii arestaţi şi aduşi creștinii arestați și aduși la judecată s-a numărat şi și Irineu, tânărul [[episcop]] al cetăţii cetății Sirmium. Acesta era căsătorit şi și avea copii mici, întrucât pe atunci episcopii erau fie [[monah]]i, fie căsătoriţi căsătoriți - regula privitoare la celibatul episcopilor avea să fie prevăzută mai târziu, în cadrul [[Sinoade Ecumenice|Sinoadelor Ecumenice]].

Pentru credinţa credința sa în Hristos, episcopul Irineu a fost adus în faţa fața guvernatorului Probus, care i-a spus ceea ce se spunea fiecărui creştin creștin în acea perioadă: "fie îşi își păstrează viaţaviața, ca păgân, fie va muri, ca alţi creştinialți creștini". La porunca de a jertfi zeilor, Probus s-a lovit de refuzul stăruitor al tânărului episcop. Pentru aceasta, Irineu a fost supus la chinuri, dar pe toate le răbda cu puterea rugăciunii. Şi au venit cei apropiaţi apropiați lui, părinţiipărinții, soţia şi soția și copiii săi, care, văzând ce suferinţe suferințe îndura, îl sfătuiau să se supună poruncii împăratului. Tuturor le-a răspuns prin cuvintele Domnului [[Iisus Hristos]]: "''De cel ce se va lepăda de Mine în faţa fața oamenilor şi și Eu Mă voi lepăda de el în faţa fața Tatălui Meu, Care este în ceruri''". Guvernatorul Probus, iscusit în a apela la grijile lumeşti lumești pentru a-i face pe creştinii creștinii mai slabi să renunţe renunțe la credinţă credință pentru a-şi și salva viaţaviața, l-a mai ispitit o dată pe Irineu, folosindu-se de copiii acestuia. I-a cerut să jertfeasca idolilor pentru aceşti acești copii, ca să nu rămâna orfani. Nici aceasta ultima încercare nu a reuşitreușit, astfel ca Probus a dat sentinţasentința: să fie aruncat în râul Sava (un afluent al Dunării). Singura dorinţă dorință a episcopului Irineu a fost să fie ucis cu sabia, ca toţi toți să cunoască "în ce fel s-au deprins creştinii creștinii să dispreţuiasca disprețuiasca moartea, pentru credinţa credința lor în Dumnezeu".

Conform "''Actului martiric''", a fost adus la locul de osândă - podul Basent de peste râul Sava, de unde a înălţat înălțat următoarea rugăciune: "''Doamne, Iisuse Hristoase, Care ai binevoit să patimeşti patimești pentru mântuirea lumii, fă să se deschida cerurile Tale, ca îngerii sa primească sufletul robului Tău Irineu, cel ce moare pentru numele Tău şi și pentru poporul Tău, care sporeşte sporește în Biserica Ta din Sirmium. Îţi Îți cer şi și mă rog milostivirii Tale să mă primeşti şi primești și pe mine şi și să binevoieşti binevoiești a-i întări şi și pe aceştia aceștia în credinţa credința Ta''". Apoi, a fost tăiat de ostaşi ostași cu sabia şi și aruncat în râul Sava. Se întâmplau acestea în ziua de [[6 aprilie]], anul 304.