14.992 de modificări
Modificări
completări și ref.
==Origini==
Începând cu secolul al IV-lea, Biserica a acordat un statut special unor episcopi, numiți ulterior patriarhi[[patriarh]]i: [[Listă a episcopilor Romei|episcopul Romei]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|episcopul Alexandriei]] și [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|episcopul Antiohiei]]. Lor li s-au alăturat ulterior [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|episcopul Constantinopolului]] și [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|episcopul Ierusalimului]], confirmați în cadrul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon]] din 451. Aceşti cinci [[întâistătător]]i alcătuiau [[Pentarhia]].
Cauzele schismei sunt mai multe, întinzându-se pe o lungă perioadă de timp şi provenind cu mult înainte de purtătorii de cuvânt ai celor doua două Biserici (de Răsărit şi de Apus) din timpul Marii Schisme, care au fost patriarhii patriarhul [[Fotie cel MareMihail Cerularie]] şi al [[Mihail CerularieConstantinopol]] ului şi, respectiv, papii Nicolae I si papa Leon al IX-lea.
Primele semne au apărut încă de la [[Sinodul II Ecumenic]], care s-a ținut la Constantinopol în anul 381 d.Hr. Un aspect controversat al acestui [[sinod]] a fost dat de Canonul III adoptat atunci, care plasa [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolul]] ca al doilea scaun episcopal în cinstire între cele tradiționale. Atât [[Biserica Romei|Roma]], cât și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] au privit acest canon cu suspiciune, ambele Biserici temându-se de un joc de putere din partea Constantinopolului. În timp ce Constantinopolul se baza în solicitarea unei poziții mai înalte pe argumentul că era „Noua Romă”, Episcopul Romei considera că el, ca succesor al [[Sfântul Petru|Sfântului Petru]], primul dintre apostoli, trebuia să aibă întâietate.
Dezbinarea Imperiului Roman a contribuit și ea la dezbinarea din sânul Bisericii. [[Teodosie I|Teodosie cel Mare]], care a murit în 395, a fost ultimul împărat care a domnit peste un [[Imperiul Roman|Imperiu Roman]] unit; după moartea sa, teritoriul a fost împărțit în două jumătăți, răsăriteană și apuseană, fiecare având propriul împărat. <ref name="World History">Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> La sfârșitul secolului al V-lea, [[Imperiul Roman de Apus]] se dezintegrase sub presiunea triburilor germanice, în timp ce [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiul Roman de Răsărit (bizantin)]] se bucura de o relativă stabilitate. Astfel, unitatea politică a Imperiului Roman a fost prima care a cedat; în timp, acest fapt și-a pus amprenta și asupra unității religioase.
Cu timpul, pretenția episcopilor Romei de a fi mai mult de cât un „''primus inter pares''” s-a acentuat, ei începând să intervină în [[Jurisdicție|jurisdicțiile]] altor episcopi, îndeosebi cele din apus, care nu mai aparțineau Imperiului Roman. Ei și-au luat titlul de „''[[Papă]]''”, pentru a sublinia primatul lor în sânul Bisericii; primul episcop al Romei care a folosit acest termen pentru sine a fost Sf. Siricius (384-399).<ref>[http://www.religionfacts.com/christianity/history/papacy.htm ReligionFacts - History and Development of the Papacy]</ref>
În secolul al XI-lea tensiunile existente între [[Biserică|Bisericile]] Răsăritene şi cea Apuseană se acutizaseră. În afară de unele interpretări dogmatice diferite, apăruseră dispute jurisdicţionale în Balcani, sudul Italiei şi Sicilia. În plus, cererea [[Papă|papilor]] de la Roma de a avea o autoritate mai mare asupra celorlalţi [[patriarh]]i nu era acceptată de către aceştia, care îl considerau pe [[episcop]]ul Romei doar ca pe un ''primus inter pares'' („primul între egali”). De asemenea, [[Biserica din Constantinopol|Patriarhul Constantinopolului]] [[Mihail Cerularie]] intrase în dispută cu papa Leon al IX-lea pe tema practicilor diferite dintre cele două Biserici (cea Romană şi cea [[Biserica din Constantinopol|Constantinopolitană]]), în special utilizarea ''azimei'' (pâine nedospită) la [[euharistie]].<ref>[http://www.newadvent.org/cathen/10273a.htm Enciclopedia Catolică - Michael Cærularius]</ref>
Conflictul s-a adâncit şi mai mult atunci când Biserica de la Roma a reuşit să impună folosirea limbii latine la [[Slujbele de peste zi|slujbele religioase]] printre creştinii normanzi din Sicilia. Mihail a reacţionat obligând bisericile latinilor din [[Constantinopol]] să treacă la practicile religioase care erau uzitate în Biserica Răsăriteană. În corespondenţa care a urmat pe această temă între capii celor două Biserici, Papa Leon al IX-lea a evitat să-l numească pe Mihail Cerularie "''Patriarh Ecumenic''", iar Mihail i s-a adresat papei Leon cu titulatura de "''Frate''" în loc de "''Tată''". Deşi mai târziu Mihail Cerularie a încercat să medieze aceste probleme, Leon nu a vrut să facă nici o concesieîn această privință. În 1054 papa Leon al IX-lea a trimis o delegaţie în frunte cu cardinalul Humbert de Silva Candida la Constantinopol pentru a se confrunta în mod oficial cu patriarhul Mihail. Sosind la Constantinopol în aprilie 1054, delegaţii papei s-au simţit jigniţi de primirea care li s-a făcut şi au părăsit brusc palatul patriarhal, lăsând doar o scrisoare a papei către Mihail Cerularie, scrisoare al cărei conţinut l-a umplut de mânie pe acesta. Apoi, Mihail a găsit sigiliile scrisorii ca fiind falsificate şi acest fapt l-a motivat să nu mai ia în considerare nici scrisoarea, nici delegaţia papală<ref>John Julius Norwich, ''The Normans in the South 1016-1130'', Longmans, Green and Co., 1967, p. 102</ref>. Refuzul patriarhului Mihail de a mai discuta cu delegaţia papală a dus la măsuri extreme. La [[16 iulie]] 1054, cardinalul Humbert a depus o scrisoare de [[excomunicare]] pe [[altar]]ul [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol]], scrisoare pe care el o avea deja pregătită, iar două zile mai târziu delegaţia papală a plecat în grabă la Roma. Dar cum Papa Leon al IX-lea murise deja pe [[16 aprilie]], scrisoarea de excomunicare nu era o ''bulă papală'' propriu-zisă, deoarece nu era semnată de către un papă. Ca măsură de represalii, patriarhul Mihail Cerularie i-a excomunicat pe cardinalul Humbert de Silva Candida şi pe papă şi a ordonat eliminarea numelui papei din ''diptice'', marcând astfel începutul oficial al Marii Schisme.<ref name="World History"/>
==Încercări ulterioare de reconciliere==
