Modificări

Un alt eveniment de natură politică, dar care a influențat negativ și unitatea Bisericii, a fost apariția unui nou imperiu creștin - cel carolingian. În anul 797, susținătorii [[Irina Împărăteasa|Împărătesei Irina]] l-au detronat pe Constantin al VI-lea, declarând-o pe Irina unică împărăteasă. Papa Leon al III-lea nu a acceptat să o confirme pe Irina ca împărăteasă (pe motivul că aceasta era femeie); în schimb l-a încoronat la Roma pe regele francilor, Carol cel Mare (Charlemagne), ca împărat roman (25 decembrie 800); a fost momentul în care au apărut două imperii creştine: [[Imperiul Roman de Răsărit]] (Bizanţul) şi ''Sfântul Imperiu Roman'' (transformat mai apoi, în secolul al X-lea, în ''Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană''). Carol cel Mare , în calitatea sa de „''Patricius Romanorum''”, apoi de „''Imperator renovati Imperii Romani''” a încercat de mai multe ori să-și subordoneze politica externă a Bisericii de la Roma și chiar să controleze afacerile interne ale Bisericii. Astfel, în anul 794 el a convocat un [[sinod]] la Frankfurt pe Main, la care au participat episcopi din regatele controlate de el, precum și clerici din Britania și trimiși ai [[Adrian I al Romei|Papei Adrian I]]. Acest sinod marchează începuturile înstrăinării creștinismului apusean de predania apostolică și patristică a Ortodoxiei: unele din hotărârile celui de-[[Sinodul VII Ecumenic|al șaptelea Sinod Ecumenic]] sunt respinse (în principal datorită traducerii latinești greșite), iar articolul ''[[Filioque]]'' este introdus în [[Crezul|Simbolul credinței]].