Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua

Articol principal: Prohodul Domnului (liturgică)

Trei ediţii sunt puse aici în paralel:

• ediţia 1915: Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris şi armonizat după melodiile bisericeşti tradiţionale (pe ambele muzici) pentru corurile şcolare sătelşti de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din Bucureşti, cântăreţ şi diriginte al corului Bisericii Kalinderu, preşedinte al cântăreţilor bisericeşti, Bucureşti, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.
• ediţia 1928: Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta şi Marea Vineri seara la priveghere, Bucureşti, Tipografia cărţilor *
• ediţia 2000: Triodul, Bucureşti, EIBM al BOR, 2000.

Textele puse în paralel:

• Starea I: Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi
• Starea a II-a: Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua
• Starea a III-a: Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia

Prohodul Domnului
Ediţia 1915	Ediţia 1928	Ediţia 2000
Starea a II-a
1. Cuvine-se dar să cădem la tine Ziditorul cela ce pe cruce mâinile ţi-ai întins şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se dar să slăvim a ta 'ngropare Doamne că cu patimile tale ne-ai scos din Iad, şi din stricăciune toţi ne-iam izbăvit. 3. Groază au luat şi pământul şi soarele Doamne, apuind Tu ne'nseratul soare Cristos, şi'n mormânt cu trup acum puindu-te. 4. Adormind Cristos, făcător de viaţă somn în groapă, din cel greu somn al păcatului ne-a întors, şi pre neamul omenesc l'a ridicat. 5. Una numai eu, am născut fiu fără de durere, dar acum nu-ţi sufer patima fiul meu, cea Curată mult jelindu-se zicea. 6. Sus văzându-te, de Treime nedespărţit Doamne, iară jos fiind cu trupul mort pre pământ, Serafimii s'au înfricoşat acum. 7. Ruptu-s'a acum, a Bisericii Catapeteasmă, şi luminătorii 'şi-au strâns lumina lor, sub pământ Tu soare ascunzându-te. 8. Pre cel ce dintâiu, tot pământul a înfipt cu voea, îl acopere pământul ca pre un mort, îngrozeşte-te dar acum Cerule. 9. Subt pământ te-ai pus, cel ce ai zidit pre om cu mâna, ca să scoli pre omul tot din căderea lui, cu puterea cea a tot puternică. 10. Adunaţi-vă să cântăm plâns sfânt acum cu jale, ca femeile ce mir au adus demult, ca şi noi cu ele să ne bucurăm. 11. Mir adevărat eşti Cuvinte fără 'mpuţinare, pentru care şi femeile Mir 'ţi-aduc, celui viu ca unui mc şi îngropat. 12. Ingropându-te, ai zdrobit acum Iadul Cristoase, şi cu moartea Ta pre moarte ai omorît, şi din stricăciune neamul izbăveşti. 13. Râu de vieaţă eşti, ce verşi viu dar de înţelepciune, iar în groapă apuind vieaţă dărueşti, celor din zăpodiile Iadului. 14. Ca să înoesc, firea oamenilor cea zdrobită, am voit de mi-am rănit trupul meu acum, deci nu plânge Maica mea jelindu-te. 15. Sub pământ apui, cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, şi pre morţi ca dintr'un somn greu îi înviezi, şi goneşti din Iad tot întunericul. 16. Fir în două firi, întru tot dătător de vieaţă, în pă­mânt s'aruncă astăzi jelindu-l toţi, însă răsărind lumea va bucura. 17. S'a temut Adam, Dumnezeu umblând în Rai atuncea, iar acum s'a veselit c'ai venit la Iad, căci căzând atunci s'a ridicat acum. 18. Jertfe jalnice, 'ţi-a adus plâns cu jale Fecioara, stri­gând dacă te-a văzut pus mort în mormânt, înviează Fiul meu precum ai zis. 19. Iosif te-a pus, cu evlavie în groapă nouă, şi cântări de îngropare Dumnezeeşti, 'ţi-a cântat cu lacrămi îndoindu-le. 20. Maica ta acum, pironit văzându-te pre cruce, cu 'ntristare ca cu cuele s'a pătruns, ş'a trecut prin sufletul ei sabie. 21. Cel ce eşti a tot, mângâere şi dulceaţă Doamne, Maica Ta amar văzându-te adăpat, lacrămi de amărăciune a vărsat. 22. Rău mă întristez, şi rărunchii mi se rup Cuvinte, văzând cea fără dreptate junghierea Ta, prea Curat'a zis acum cu plângere. 23. Ochii tăi cei dulci ş'ale Tale buze cum voi 'nchide? şi cum dar ca pre un mort te voiu 'ngropa? a strigat Iosif încutremurat. 24. Iosif cântări, cu Nicodim de 'ngropare cântă, lui Cristos celui de voe pus în mormânt, şi cu dânşii cântă cetele cereşti. 25. Subt pământ apui, mântuire Soare al dreptăţii, deci şi Luna a ta Maică ce te-a născut, a apus cu lipsă de vede­rea ta. 26. Iadul s'a 'ngrozit, dătătorule de vieaţă Doamne, dacă s'a văzut prădat de averea lui, şi 'nviaţi pre morţii cei din veac legaţi. 27. Soare luminos, după noapte răsare Cuvinte, iar Tu după moarte înviind luminezi, mai curat precum David a prorocit. 28. Primindu-te, în sân Ziditorule pământul, s'a clătit de frica ta Preaputernice, şi pre cei morţi tremurând i-a slobozit. 29. Iosif acum, şi Nicodim cu miruri Cristoase, după cuviinţă ca pre un mort te ung, zicând o pământe 'nfricoşează-te. 30. Ai apus acum, şi 'mpreună soarele cu Tine, şi făptura toat'acum s'a cutremurat, făcător Domn cunoscându-te. 31. Peatra cea din unghiu, se acopere de cea tăiată, şi pre Domnul ca pre omul cel muritor, îl ascund şi toate se cutremură. 32. Vezi pre ucenic, ce iubiai şi pre mine-a ta Maică şi cum nu răspunzi o dulcele Fiul meu; a strigat Curata tân­guindu-se. 33. Tu ca cel ce eşti, de vieaţă dătător Cuvinte, n'ai ucis pre cei ce acuma te-au răstignit, ci 'mpreună şi pe-ai lor morţi înviezi. 34. Nici chip ai avut, nici frumuseţe'n patimă Cuvinte, dar după 'nviere ne-ai strălucit pre toţi şi dumnezeeşte ne-ai înfrumseţat. 35. Ascunzându-te, în pământ ne 'nserate Luceafăr, şi pre Tine neputând răbda Soarele, s'a întunecat întru amează-zi. 36. Luna, Soarele, dimpreună să 'ntunecă Doamne, robi cunoscători la toţi arătându-se, şi cu haine negre îmbrăcându-se. 37. De ai şi murit, dar sutaşul Dumnezeu te chiamă, dar eu cum voi îndrăzni a te pipăi, mă 'ngrozesc şi tremur a zis Iosif. 38. A dormit Adam, şi din coastă 'şi-a scos lui-şi moarte, iar Tu Dumnezeul meu adormind acum, vieaţă lumei izvorăşti din coasta ta. 39. Adormind acum, ai sculat pre cei legaţi Cristoase şi'nviind din morţi Cuvinte ai luminat, pre toţi adormiţii din veac Bunule. 40. De ai şi murit, dar dai vin de mântuire lumei, cel ce eşti vieaţă vie şi vecinică, măresc patima şi răstignirea Ta. 41. Cum cei gânditori, cele 'ntâi Cete fără de trupuri, gol bătut mort sângerat laudă 'Ţi-aduc, şi 'n-drăzneala jido­vilor sufere ? 42. Îndărătnic neam jidovesc ce ai luat arvuna, cunoscut-ai ridicarea Bisericei, pre Cristos dar pentru ce l-ai osândit. 43. Cu batjocură, se îmbracă cel ce 'mpodobeşte Cerul stelele, luceferii, soarele şi pământul tot l-a înfrumuseţat. 44. Ca un pelican, din rănita coasta Ta Cuvinte, pre ai tăi fii ce-au murit înviezi acum, picături de vieaţă preste ei picând. 45. Oare când Navi, a oprit pre Soare n cer din cale, iară Tu Cristosul meu ascunzându-Te, ai surpat pre Domnul beznii Iadului. 46. Nici cum n'ai rămas, depărtat de sân părintesc Doamne, şi după ce ai voit a Te face om, şi în Iad Cristosul meu Te-ai pogorît. 47. Cruce-ai suferit, cel ce spânzuri pământul pre ape, şi fără suflare-acum te-ai culcat pre el, ci nu poate a răbda şi tremura. 48. Vai o Fiul meu, zicea cea prea Curată cu jale, că pre care Te ţineam lumei Împărat, acum osândit te văd şi răs­tignit. 49. Însuşi Gavriil, 'mi-a vestit viind din Cer la mine, că va fi împărăţia Fiului meu, veşnică împărăţie pururea. 50. Ş'a lui Simeon, s'a plinit acum proorocia, că prin inima mea sabie a trecut, o Emanoile ! şi o a pătruns. 51. Încă de cei morţi, ce 'i-a înviat stăpânul Domnul, ruşinaţi-vă o jidovi necredincioşi, şi cunoaşteţi pre cel ce-aţi ucis acum. 52. Soarele văzând, apuind a ta lumină Doamne, s'a 'ngrozit şi 'ntunecându-şi lumina sa, s'a ascuns nesuferindu-te 'n mormânt. 53. Cu amar a plâns, prea Curată Maica ta Cuvinte, dacă te-a văzut pre tine pus 'n mormânt, pre cel fără de'n-ceput şi Dumnezeu. 54. Omorîrea ta, prea Curată Maica ta Cristoase, neputând a o vedea zicând se ruga, să nu zăboveşti viaţă între morţi. 55. Iadul cel cumplit, spăimântatu-s'a de Tine Doamne, cel ce eşti Soare-al dreptăţii nemuritor, şi îndat'a dat pre cei legaţi din el. 56. Vede-se acum, taină mare şi înfricoşată, cel ce dă vieaţă tuturor moare vrând, ca pe morţii cei din Iad să-i facă vii. 57. Coasta ţi-a împuns, şi ţi-a pironit mâinile Doamne, şi cu rana cea din coastă ai vindecat, ne'nfrânarea mâinilor strămoşilor. 58. Plâns-au oare când, cei din casă pre fiul Rahelii, iar acum pre al Fecioarei fiu îl jelesc, ceata Ucenicilor cu Maica Lui. 59. Palmă i s'a dat, şi loviri lui Cristos peste faţă, ce­lui ce pre om cu mâna lui l'a zidit, ş'ale hiarei fălci de tot le-a sfărîmat. 60. Toţi cei credincioşi, îţi cinstim cu laude Cristoase, răstignirea, îngroparea şi patima, că ne-ai izbăvit de moarte vecinică. Mărire: 61. Fără de'nceput, cel ce eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte stăpânirea 'mpăraţilor, şi le dă izbândă-asupra celor răi. Şi acum: 62. Ceea ce-ai născut pre vieaţă-a toate Cristos Domnul, încetează prea Curată smintelile şi unire'n pace dă Bisericei.	1. Cuvine-se dar, să cădem la Tine Ziditorul, cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins şi-ai sdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se dar, să mărim a Ta 'ngropare Doamne, că cu patimile Tale ne-ai scos din iad, şi din stricăciune toţi ne-am mântuit. 3. Groază au luat şi pământul şi soarele Doamne, apuind Tu ne'nseratul soare Hristos, şi'n mormânt cu trup acum puindu-Te 4. Adormind Hristos, făcător de viaţă somn în groapă, din cel greu somn al păcatului ne-a întors, şi pre neamul omenesc l-a ridicat. 5. Una numai Eu, am născut Fiu fără de durere, dar acum nu-ţi sufăr patima Fiul meu; cea Curată mult jelindu-se zicea. 6. Sus văzându-Te de Treime nedespărţit Doamne, iară jos fiind cu trupul mort pre pământ, Serafimii s'au înfricoşat acum. 7. Ruptu-s'a acum a Bisericii catapeteazmă, şi luminătorii şi-au stins lumina lor, sub pământ Tu soare ascunzându-Te. 8. Pre cel ce dintâiu, tot pământul a înfipt cu voia, îl acoperă pământul ca pre un mort, îngrozeşte-Te dar acum cerule. 9. Sub pământ Te-ai pus, cel ce ai zidit pre om cu mâna, ca să scoli pre omul tot din căderea lui, cu puterea cea atotputernică. 10. Adunaţi-vă să cântăm plâns sfânt acum cu jale, ca femeile, ce-au adus mir de demult; ca şi noi cu ele să ne bucurăm. 11. Mir adevărat, eşti Cuvinte fără 'mpuţinare; pentru care şi femeile mir ţi-aduc, celui viu ca unui mort şi îngropat. 12. Îngropându-Te ai zdrobit acum iadul Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte ai omorât, şi din stricăciune neamul mântueşti. 13. Râu de viaţă eşti, ce verşi viu dar de înţelepciune, iar în groapă apuind viaţă dărueşti, celor din adâncurile iadului. 14. Ca să înoesc, firea oamenilor cea zdrobită, am voit de mi-am rănit trupul meu acum; deci nu plânge Maica Mea jelindu-Te. 15. Sub pământ apui, cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, şi pre morţi ca dintr'un somn greu îi înviezi şi goneşti din iad tot întunerecul. 16. Fir în două firi, întru tot dătător de viaţă, în pământ s'aruncă astăzi jelindu-l toţi, însă răsărind lumea va bucura. 17. S'a temut Adam, Dumnezeu umblând în Raiu atuncea, iar acum s'a veselit c'ai venit la iad, căci căzând atunci acum s'a ridicat. 18. Jertfe jalnice, Ti-a adus plâns cu jale Fecioara, strigând dacă Te-a văzut, pus mort în mormânt: înviază Fiul Meu precum ai zis. 19. Iosif Te-a pus cu evlavie în groapă nouă, şi cântări de îngropare Dumnezeeşti, ţi-a cântat cu lacrămi îndoindu-le. 20. Maica Ta acum pironit văzându-Te pe cruce, cu 'ntristarea ca cu cuiele s'a pătruns şi-a trecut prin sufletul ei sabie. 21. Cel ce eşti a tot mângâere şi dulceaţă Doamne, Maica Ta amar văzându-Te adăpat, lacrămi de amărăciune a vărsat. 22. Rău mă întristez, şi rărunchii mi se rup Cuvinte, văzând cea fără dreptate junghierea Ta, Prea-curat' a zis acum cu plângere. 23. Ochii Tăi cei dulci, şi-ale Tale buze cum voi închide, şi ca pre un mort cum dar Te voi şi'ngropa? a strigat Iosif prea 'ncutremurat. 24. Iosif cântări,cu Nicodim de'ngropare cântă, lui Hristos celui de voe pus în mormânt, şi cu dânşii cântă cetele cereşti. 25. Sub pământ apui mântuire soare al dreptăţii, deci şi luna, a Ta maică, ce Te-a născut, a apus din lipsa de vedere-a Ta. 26. Iadul s'a 'ngrozit dătătorule de viaţă Doamne, dacă s'a văzut prădat de averea lui, şi'nviaţi pre morţii cei din veac legaţi. 27. Soare luminos, după noapte răsare Cuvinte, iar Tu după moarte înviind luminezi, mai curat precum David a proorocit. 28. Priimindu-te în sân Ziditorule pământul, s'a clătit de frică Mântuitorule, şi pre cei morţi tremurând i-a deşteptat. 29. Iosif acum şi Nicodim cu miruri Hristoase, dupre cuviinţă ca pre un mort Te ung, zicând: o, pământe'nfricoşează-te. 30. Ai apus acum, şi'mpreună soarele cu Tine şi cutremur toată făptura a luat, Atotfăcător Domn cunoscându-Te. 31. Piatra cea din uaghiu, se acopere de cea tăiată, şi pre Dumnezeu ca pre un om muritor, îl ascund şi toate se cutremură. 32. Vezi pre ucenic, ce iubeai şi pre Mine-a Ta maică, şi cum nu răspunzi o prea dulcele Meu Fiu, a strigat Curata tânguindu-se. 33. Tu ca cel ce eşti dătător de viaţă Cuvinte, n'ai ucis pre cei ce Te-au răstignit acum, ci'mpreună şi pre-ai lor morţi înviezi. 34. Nici chip ai avut, nici frumseţe'n patimă Cuvinte, dar după 'nviere ne-ai strălucit pre toţi şi dumnezeeşte ne-ai frumuseţat. 35. Ascunzându-Te în pământ ne'nserate luceafăr, şi pre Tine neputând răbda soarele, s'a întunecat întru amiază zi. 36. Luna, soarele, dimpreună se'ntunecă Doamne, robi cunoscători la toţi arătându-se şi cu haine negre îmbrăcându-se. 37. De ai şi murit, ci sutaşul Dumnezeu Te strigă, dar eu cum voi îndrăsni a Te pipăi; mă'ngrozesc şi tremur a zis Iosif. 38. Adormit Adam, şi din coasta lui şi-a scos luişi moarte, iar Tu Dumnezeul meu adormind acum, viaţă lumii izvorăşti din coasta Ta. 39. Adormind acum ai sculat pre cei legaţi Hristoase, şi'nviind din morţi Cuvinte ai luminat pre toţi adormiţii din veac bunule. 40. De ai şi murit, dar dai vin de mântuire lumii, cel ce eşti viţă de vie şi veşnică, măresc patima şi răstignirea Ta. 41. Cum cei gânditori; cele'ntâi cete fără de trupuri, gol, bătut mort sângerat laudă Ti-aduc, şi'ndrăsneala Jidovilor suferă. 42. Îndărătnic neam jidovesc ce ai luat arvuna, cunoscut-ai ridicarea Bisericei, pre Hristos dar pentru ce l'ai osândit? 43. Cu batjocură se îmbracă cel ce'mpodobeşte cerul, stelele, luceferii, soarele şi pământul tot la înfrumuseţat. 44. Ca un pelican din rănită coasta Ta Cuvinte, pre ai Tăi fii, ce-au murit înviezi acum, picături de viaţă preste ei picând. 45. Oarecând Navi, a oprit pre soare'n cer din cale, iară Tu, Hristosul meu ascunzându-Te, ai surpat pre domnul besnei iadului. 46. Nici cum n'ai rămas, depărtat de sân părintesc, Doamne, şi după ce ai voit a Te face om, şi în iad Hristosul meu Te-ai pogorât. 47. Cruce-ai suferit, cel ce spânzuri pământul pre ape, şi fără suflare-acum Te-ai culcat pre el, ci nu poate a răbda şi tremură. 48. Vai o Fiul Meu, zicea cea Preacurată cu jale, că pre care Te ţineam lumii împărat, acum osândit Te văd şi răstignit. 49. Însuşi Gavriil, Mi-a vestit viind din cer la Mine, că va fi împărăţia Fiului Meu împărăţie veşnică de'a pururea. 50. Şi-a lui Simeon s'a'mplinit acum proorocia, că prin inima Mea sabie a trecut, o Emanoile şi o a pătruns. 51. Încai de cei morţi, ce i-a înviat Stăpânul Domnul, ruşinaţi-vă, o jidovi necredincioşi, ci cunoaşteţi pre cel ce'aţi ucis acum. 52. Soarele văzând apuind a Ta lumină Doamne, s'a 'ngrozit şi'ntunecându-şi lumina sa, s'a ascuns nesuferindu-Te'n mormânt. 53. Cu amar a plâns Preacurata Maica Ta Cuvinte, dacă Te-a văzut pre Tine pus în mormânt, pre cel fără început şi Dumnezeu. 54. Omorârea Ta Preacurată Maica Ta Hristoase, neputând a o vedea, se ruga zicând: să nu zăboveşti, viaţă între morţi. 55. Iadul cel cumplit, spăimântatu-s'a de Tine Doamne, cel ce eşti soare-al dreptăţii nemuritor, şi îndat'a dat pre cei legaţi din el. 56. Vede-se acum, mare şi înfricoşată Taină, cel ce dă la toţi viaţă şi moare vrând, ca pre morţii cei din iad să-i facă vii. 57. Coasta ţi-au împuns, şi ţi-au pironit mâinele Doamne, şi cu rana cea din coastă ai vindecat, ne'nfrânarea mâinilor strămoşilor. 58. Plâns'au oarecând, cei din casă pre fiul Rahilei, iar acum pre al Fecioarei Fiu îl jelesc, ceata ucenicilor cu Maica Lui. 59. Palmă I s'a dat lui Hristos şi loviri preste faţă Celui ce-a zidit tot omul cu mâna Lui; şi-ale fiarei fălci de tot le-a sfărâmat. 60. Toţi cei credincioşi, îţi cinstim cu laude Hristoase, răstignirea, îngroparea şi patima, că ne-ai izbăvit de moarte veşnică. Mărire Tatălui... 61. Fără de'nceput, Cel ce eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte stăpânirea'mpăraţilor, şi le dă izbândă-asupra celor răi. Si acum... 62. Ceia ce-ai născut pre viat'a toate Hristos Domnul, încetează Preacurată smintelile, şi unire'n pace dă Bisericii.	1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins, Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit. 3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Şi cu trupul în mormânt punându-Te. 4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al păcatului ai sculat Întreg neamul omenesc cel păcătos. 5. „Una-ntre femei Te-am născut Fiu, fără de durere; Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”, Cea curată, mult jelindu-se, zicea. 6.Sus văzându-Te, De Părinte nedespărţit, Doamne, Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, Serafimii s-au înfricoşat acum. 7. Răstignindu-Te, S-a rupt tâmpla templului prin mijloc Şi şi-ascund luminătorii lumina lor, Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te. 8. Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule ! 9. Sub pământ apui Cela ce-ai făcut pe om cu mâna, Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor, Cu puterea Ta atotputernică. 10.Veniţi să cântăm Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, Ca femeile, ce mir au adus atunci, S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !” 11. Cu adevărat, Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne; Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc, Celui viu, ca unui mort şi îngropat. 12. Cu-ngroparea Ta Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Şi din stricăciune lumea mântuieşti. 13. Râu de viaţă eşti Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune, Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti, Celor din adâncurile iadului. 14. „Ca să înnoiesc Firea oamenilor cea zdrobită, Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”. 15. Sub pământ apui, Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu, Alungând din iad tot întunericul. 16. Bob cu două firi: Dătătorul de viaţă, astăzi, În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă; Răsărind El iar, lumea va bucura. 17. S-a temut Adam, Dumnezeu umblând în rai, atuncea, Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad; Căci căzând atunci, acum s-a ridicat. 18. Maica Ta acum Varsă râuri de lacrimi, Hristoase, Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !” 19. losif Te-a ascuns, Cu evlavie, în groapă nouă; Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta, Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le. 20. Doamne, Maica Ta, Pironit văzându-Te pe cruce, De amară întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie şi de sabie. 21. Maica Ta, văzând Adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi, Faţa ei cu-amare lacrămi a udat. 22. „Rău m-am întristat Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, Zis-a Preacurata, tânguindu-se. 23. „Cum am să-Ţi închid Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne, Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”, Iosif a strigat, înfiorându-se. 24. Jalnice cântări Iosif şi cu Nicodim cântă Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt Şi cu dânşii cântă cetele cereşti. 25. Sub pământ apui Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii; Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut, De dureri se stinge, nevăzându-Te. 26. Iadul s-a-ngrozit Dătătorule de viaţă, Doamne, Când prădată şi-a văzut bogăţia lui Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac. 27. Soare luminos După noapte străluceşte, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult, Înviind din groapă ca un Dumnezeu. 28.Ziditorule, Primindu-Te în sân pământul S-a clătit de frica Ta, Preaputernice, Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat. 29. O, Hristoase-al meu ! Iosif şi Nicodim cu miruri, Într-un chip deosebit, acum Te gătesc Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !” 30. Doamne, ai apus Şi cu Tine-a soarelui lumină; Iar făptura de cutremur cuprins-a fost, Făcător al tuturor vestindu-Te. 31. Piatra cea din unghi O acoperă piatra tăiată Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor. Înfioară-te, de-acum, pământule ! 32. „Vezi-ne aici: Ucenicul cel iubit şi Maica, Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”, A strigat Curata, cu amar plângând. 33. Tu, ca Cel ce eşti De viaţă dătător, Cuvinte, Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit; Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi. 34. Nici chip ai avut, Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne; Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit. 35. Ai apus în trup, Sub pământ, nestinsule Luceafăr; Şi aceasta neputând vedea soarele, În amiază-zi el s-a întunecat. 36. Luna, soarele Se întunecă-mpreună, Doamne, Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat Şi în mantii negre s-au înveşmântat. 37. „Chiar de-ai şi murit, Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie; Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu, Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip. 38. A dormit Adam Şi din coasta lui-’şi scoase moarte; Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta. 39. Ai dormit puţin Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase, Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi, Ce-adormiseră din veacuri, Bunule. 40. De ai şi murit, Dar ai dat vinul de mântuire, Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor; Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc. 41. Cum au suferit Cereştile cete îndrăzneala Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, Când Te văd gol, sângerat şi osândit ? 42. O, neam jidovesc Îndărătnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ? 43. În batjocură Tu îmbraci pe Împodobitorul, Care cerul a-ntărit şi-a împodobit Tot pământul, într-un chip preaminunat. 44. Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit, Răspândind asupra lor izvoare vii. 45. Oarecând Navi, Opri soarele, zdrobind duşmanii; Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta, Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor. 46. Nu Te-ai despărţit De-al Părintelui sân, Milostive, Chiar binevoind a lua chip de muritor; Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât. 47. Tins fiind pe lemn, Cel ce spânzuri pământul pe ape, În pământ, fără suflare, acum cobori; Care lucru nerăbdându-l, tremură. 48. „Vai, o, Fiul meu !”, Preacurata jeleşte şi zice Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat, Osândit acum pe cruce îl privesc !” 49. „Astfel mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine: El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu Este o împărăţie veşnică.” 50. „Vai, s-a împlinit A lui Simeon proorocie Căprin inima mea sabie a trecut; O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !” 51. O, iudeilor ! Ruşinaţi-vă măcar de morţii Înviaţi de Dătătorul vieţii lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis. 52. S-a cutremurat Şi lumina soarele şi-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit; Nevăzuta mea lumină, Bunule ! 53. Cu amar plângea Preacurata Maica Ta, Cuvinte, Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu ! 54.Maica Precista Omorârea Ta văzând, Hristoase, Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia: „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !” 55. Iadul celcumplit Tremura, când Te-a văzut pe Tine, Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi. 56. Ce privelişte Mare şi grozav-acum se vede; Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit, Voind El să dea viaţă tuturor ! 57. Coasta Ţi-au împuns, Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne; Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor. 58. Oarecând jelea Toată casa pe fiul Rahilei; Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc Maica Lui şi ceata Ucenicilor. 59. Palme şi loviri I s-au dat lui Hristos peste faţă, Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui, Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci. 60. Toţi cei credincioşi, Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte, Îţi cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude, Răstignirea şi-ngroparea Ta acum. 61. Cel făr’ de-nceput, Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, Întăreşte stăpânirea ’mpăraţilor Împotriva duşmanilor, caun bun. 62. Ceea ce-ai născut, Preacurată Fecioară, Viaţa, Potoleşte dezbinarea-n Biserică Şi dă pace, cao bună, tuturor. 63. Cuvine-se, dar, Să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.