Modificări

Traducerea Septuagintei a avut loc în Alexandria la porunca regelui egiptean Ptolemeu, care dorea să extindă celebra bibliotecă din Alexandria astfel încât să includă înţelepciunea tuturor vechilor religii din lume. Deoarece greaca era limba oficială din Alexandria, Scripturile au fost în consecinţă traduse în această limbă, în consecinţă.

''Scrisoarea lui Aristeas'', cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei, descrie cum Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar, din Ierusalim, şi i-a cerut să îi trimită traducători. Din fiecare din cele doisprezece triburi ale lui Israel au fost aleşi câte şase traducători, ducânduajungându-ne se astfel la numărul larg acceptat de şaptezeci şi doi. (Alte alte relatări vorbesc de şaptezeci sau de şaptezeci şi cinci).) Iniţial a fost tradusă doar ''Tora '' (primele [[Pentateuh|cinci cărţi]]), dar ulterior au fost adăugate alte traduceri ale altor cărţi sfinte (şi chiar compoziţii) acestei colecţii. În vremea [[Iisus Hristos|Domnul]]ui, Septuaginta era [[Biblia ]] folosită de majoritatea evreilor elenişti.

Astfel, atunci când [[Apostoli]]i au citat Scripturile evreieşti în propriile lor scrieri, izvorul dominant pentru cuvintele lor îl constituie l-a constituit Septuaginta (LXX). Dat fiind faptul că [[Evanghelia]] s-a răspândit cu precădere printre evreii elenişti şi gentili?, este evident că LXX urma să devină Biblia Bisericii primare. Păşind pe urmele acestor prime generaţii de creştini, [[Biserica Ortodoxă]] a continuat să considere LXX Septuaginta ca fiind singurul text canonic al [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].  Există anumite diferenţe între canonulSeptuagintei canonul Septuagintei şi cel al [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] şi [[Protestantism|creştinilor protestanţi]], bazate pe diferenţe de tradiţie a traducerii sau de doctrină.