6.119 modificări
Modificări
m
Î, î, ş, ă, â, ţ, Ă, Â, Î, Ş, Ţ Rugăciunea se spune în tot locul; stând jos sau în picioare, culcat în pat sau mergând. „Neîncetat vă rugaţi, pentru toate mulţumiri” daţi, spune Apostolul. Nu numai înainte de culcare trebuie să te rogi. Este nevoie de multă strădanie. Cand obosestioboseşti, aseazăaşează-te. Apoi iarăsi iarăşi ridică-te. Să nu te ia somnul.Toate acestea se numesc „lucrare”. Tu arăti arăţi lui Dumnezeu vointa voinţa ta. Apoi totul depinde de Acesta, dacă îti îţi va da sau nu. Dumnezeu este începutul si sfârsitulşi sfârşitul. Harul Lui lucrează totul. El este puterea mobilizatoare.Iar cum se întâmplă aceasta, cum lucrează iubirea, stiiştii. Trebuie să păzesti păzeşti poruncile. Când te scoli noaptea si şi te rogi, când vezi un bolnav si îti şi îţi este milă de el, când vezi pe văduvă sau pe orfan, pe bătran si şi ai milă de ei, ajutându-i, atunci te iubeste iubeşte Dumnezeu. Mai întâi Acela te iubeste si îti reasează iubeşte şi îţi reaşează harul Său. Apoi noi dăruim din ale Sale: „ale Tale dintru ale Tale”.Dacă voiesti voieşti să-L gasesti găseşti numai prin rugaciunerugăciune, să nu scoti scoţi nici o răsuflare fără rugăciune. Să fii atent numai să nu primesti primeşti nici un fel de năluciri. Deoarece Dumnezeu este fără formă de inchipuitînchipuit, fără culoare. Este mai presus de orice inchipuireînchipuire. Nu putem să-L comparăm cu nimic. Este prezent ca o dulce si şi abia perceptibilă suflare in în cugetele noastre. Starea de reculegere, de pătrundere vine când te gandesti gândeşti la cât de mult L-ai supărat pe Dumnezeu. Care este atât de milostiv, atât de plin de iubire. Care S-a răstignit si şi toate le-a indurat îndurat pentru noi. Toate acestea si şi multe altele câte a suferit Domnul, dacă te gândesti gândeşti la El, iti îţi vor aduce starea de reculegere duhovnicească. Dacă vei putea să spui rugăciunea neincetat si neîncetat şi cu voce, in în două-trei luni o vei deprinde. Si Şi te va umbri harul si şi te va răcori binefăcător. Numai să poti poţi să o spui cu voce si şi fără intrerupereîntrerupere. Când o va prelua mintea, atunci vei inceta înceta să o mai spui cu gura. Si iarăsiŞi iarăşi, dacă mintea o lasă, incepe începe de la sine a o spune gura. Toată strădania este trebuincioasă atunci când o spui cu gura, până când se va deprinde, la inceputînceput. Apoi, in toti în toţi anii vietii vieţii tale, o vei spune cu mintea fără osteneală. Aşa că: nu vrei sa pătimeşti? Înseamnă că nu vrei să urci. Dacă cineva nu vrea să îndure necazurile, atunci să nu îndrăznească să ceară har de la Dumnezeu. De aceea ţi-a luat harul, pentru a deveni înţelept. Va veni din nou. Nu te va lăsa. Este rânduiala lui Dumnezeu. Dar iarăşi va pleca. Şi iarăşi va veni. Este de ajuns să nu încetezi a-l cere, până când te va arăta desăvârşit.
Asa că: nu vrei sa pătimesti? Inseamnă că nu vrei să urci. Dacă cineva nu vrea să indure necazurile, atunci să nu indrăznească să ceară har de la Dumnezeu. De aceea ti-a luat harul, pentru a deveni intelept. Va veni din nou. Nu te va lăsa. Este rânduiala lui Dumnezeu. Dar iarăsi va pleca. Si iarăsi va veni. Este de ajuns să nu incetezi a-l cere, până când te va arăta desăvârsit. "Dar inainte înainte de orice altceva", spuse bătrânul cel sfânt, "roagă-te cu osârdie Domnului, ca să-ti ţi poată deschide portile porţile Luminii. Nimeni nu poate să inteleagă înţeleagă Adevărul, dacă nu i se dăruieste intelegerea dăruieşte înţelegerea de către Dumnezeu InsusiÎnsuşi, Care a descoperit-o fiecăruia dintre cei ce L-au căutat cu rugăciune si şi dragoste."''
→Citate: diacritice
''A lucra rugăciunea minţii înseamnă a te sili pe tine însuţi să spui continuu rugăciunea cu gura. Fără întrerupere. La început repede; să nu aibă timp mintea să nască gânduri trecătoare. Să ai atenţia concentrată numai asupra cuvintelor : „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. După mult timp (de rostire cu glasul) se obisnuieşte mintea şi o spune de la sine. Şi te îndulceşti de ea ca şi când ai avea miere în gură. Şi doreşti să o tot spui. Dacă o laşi, îţi pare foarte rău.
Când mintea ajunge să se obişnuiască şi să se umple - să o înveţe bine - atunci o trimite şi în inimă. Pentru că mintea ta este cea care hrăneşte sufletul. Lucrarea ei este aceea de a coborî în inimă tot ceea ce vede sau aude, fie bun, fie rău, deoarece în inimă este centrul puterii duhovniceşti şi trupeşti a omului, este tronul minţii. Deci, când cel care se roagă îşi păzeşte mintea să nu-şi imagineze nimic şi este atent numai la cerinţele rugăciunii, atunci respirând uşor, cu oarecare efort şi voinţă, o pogoară în inimă şi o ţine înlăuntru şi spune cu ritm rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. La început, spune de câteva ori rugăciunea şi respiră o dată. După aceea, când mintea se obişnuieşte să stea în inimă, spune la fiecare respiraţie o dată rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase” însuflând, şi: „miluieşte-mă” răsuflând. Aceasta se face până când harul dumnezeiesc va umbri şi va lucra în suflet. După aceasta, totul este contemplaţie (vedere duhovnicească).
==Scrieri==
