Modificări

Munca lui [[Adam ]] dinainte de căderea din [[rai ]] consta în lucrarea şi păzirea grădinii raiului.<ref>Fac3.15</ref> Munca pământească este o consecinţă a neascultării lui Adam şi [[Eva ]] care au călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului.<ref>Fac 3.17-19, 5.29</ref> Totuşi, munca e comoara de preţ a omului, arată [[Solomon]]<ref>Prov12.27 </ref>Omul trebuie să lucreze de dimineaţa până seara, precum spune psalmistul<ref>Ps104.23</ref>, şi fără a-şi lăsa mâna să se odihnească, căci el nu are de unde să ştie care dintre lucrările lui va izbuti, sau dacă toate lucrările lui vor fi la fel de bune, precum spune Eclesiastul<ref>Ecl11.4-6</ref> Cine trăieşte fără să muncească şi umblă după nimicuri, trăieşte în neorânduială, căci viaţa fără muncă e o viaţă în neorânduială, arată [[apostolul Pavel]].<ref>2Tes3.6-12</ref> Apostolul a dat o pildă vrednică de urmat, predicând [[evanghelie|evanghelia ]] şi muncind zi şi noapte pentru a nu fi o povară nimănui.<ref>2Tes3.8, 1Cor4.12, FA20.34, 2Cor3.12</ref>

Solomon arată că cine munceşte pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru<ref>Prov16.26, Ecl6.7, 2Tes3.10</ref> Munca şi iscusinţa la lucru îşi au temeiul în [[invidia|pizmă]], arată Eclesiastul<ref>Ecl4.4</ref> căci ne alegem meseria în funcţie de avantajele pe care le vedem la cineva care practică acea meserie (bani, plăcere, poziţie socialasocială, uşurinţa muncii, etc).

Iar dacă munca aduce un oarecare câştig, un belşug de pâine<ref>Prov14.23,12.11,28.19</ref>, hărnicia în munca muncă duce la belşug<ref>Prov10.4,12.24,13.4,21.5,12.9</ref> [[Dumnezeu ]] apreciază munca cinstită <ref>Fac31.38-42, Ier31.15-17</ref> şi va binecuvânta munca celui darnic[[mila|milos]], care dăruieşte este darnic şi împrumută fără întristare.<ref>Deut15.10</ref>

Munca oboseşte pe cel [[nesăbuinţa|nesăbuit]]<ref>Ecl4.5</ref> Creştinul este îndemnat de apostolul Pavel să o facă din toată inima, ca pentru Domnul.<ref>Col3.23</ref> Omul cu frică de Dumnezeu se bucură de lucrul mâinilor lui, spune psalmistul<ref>Ps128.1-2</ref>, iar munca cu motivaţie afectivă puternică trece pe nesimţite, aşa cum i s-a întâmplat lui Iacov care a muncit şapte ani pentru a primi de soţie pe frumoasa şi mândra la chip Rahela şi i s-au părut vreo câteva zile.<ref>Fac29.18-20</ref>

Plata pentru muncă este ceva datorat.<ref>Iov7.2, Ecl4.9, Lc10.7 Rom4.4, 1Tim5.18 </ref> Cel care îl loveşte pe aproapele său făcându-l inapt de muncă trebuie să-i plătească despăgubire.<ref>Exod21.19</ref> Fratele ajuns rob din pricina sărăciei nu trebuie pus la muncă de rob. Cel care [[întârzierea sau oprirea plăţii lucrătorilor|întârzie]]<ref>Lev19.13, Deut24.15</ref> sau opreşte plata lucrătorilor<ref>Ier22.13, Mal3.5, Iac5.4</ref> sau asupreşte prin muncă grea<ref>Exod1.13, Exod2.23, 5.8, 6.6-7, Pl. Ier1.3, 3Reg12.4 </ref> se încarcă cu păcate [[păcat]]e strigătoare la cer.<ref>Deut24.15, Iac5.4, Exod2.23</ref>

Munca fără sfârşit şi plăceri a celui singur, ai cărui ochi nu i se satură niciodată de bogaţii [[iubirea de arginţi|bogăţii]] este zadarnică dacă nu are cui să o lase.<ref>Ecl4.8-9</ref> Dacă există cineva, o întâmplare nenorocită poate priva fiul de moştenirea bogăţiei strânse cu trudă, durere, grijă şi supărare de părinte<ref>Ecl5.14-17</ref>(25). Alteori, un om munceşte cu trudă şi [[înţelepciunea|înţelepciune]], şi lasă averea unuia care nu se ştie dacă e înţelept sau nebun[[nesăbuinţa|nesăbuit]]<ref>Ecl2.18-19</ref> Alteori, cineva munceşte cu înţelepciune, pricepere şi izbândă şi o face cu durere, trudă, necaz şi insomnie şi lasă averea unuia care nu s-a ostenit deloc cu ea.<ref>Ecl2.21</ref> sau îi dă celui păcătos grija să strângă şi s-adune ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu.<ref>Ecl2.26</ref> Astfel a mânca, a bea, a te bucura de viaţă şi a te veseli împreună cu nevasta pe care o [[iubirea|iubeşti]], aceasta reprezintă partea omului din osteneala sa.<ref>Ecl2.10, 2.24-26, 5.18-19, 9.7-9, l3.22</ref> Dar şi aceasta depinde de Dumnezeu, căci El îngăduie ca omul să se bucure de munca lui<ref>Ecl2.24-25</ref>, sau nu îngăduie şi se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva avere, bogăţii şi slavă în aşa fel încât nu-i lipseşte nimic din ce-şi doreşte sufletul său dar îi curmă viaţa, lăsând altcuiva averea<ref>Ecl6.2, 2.26 </ref> Se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva viaţă lungă şi copii mulţi, dar acestuia să nu i se sature sufletul de bunătăţile agonisite.<ref>Ecl6.1-9</ref>