Ioan Maxențiu din Dacia Pontică

Cuviosul Ioan Maxentiu,a vieţuit în Dobrogea secolelor V – VI,fiind considerat "cel mai învaţat călugăr scit",fiind contemporan cu Sfântul Dionisie cel Mic,văzând lumina zilei pe la jumătatea secolului al V-lea. Cuviosul părinte Ioan,a intrat de tânăr in obştea unei mănăstiri din Eparhia Tomisului,invăţând adâncul teologiei in mai multe mănăstiri din Răsărit,locuind de multe ori în preajma Constantinopolului. Fericitul părinte Ioan Maxentiu,a scris,Epistola călugărilor sciţi,adresată episcopilor africani Datin şi Fortunat,în care se susţine formula teologica "theopashita" că "unul din Treime a patimit cu trupul",împreună cu alţi patru călugări sciţi - Petru,Ioan,Leontiu si Ioan. Cuviosul părinte Ioan Maxentiu,a fost unul dintre cei mai importanti teologi creştini ai primei jumătăţi a mileniului I dupa nasterea lui Hristos,un apărător aprig al ortodoxiei şi un puternic condamnator al ereziilor.De asemenea,cuviosul părinte monah Ioan Maxentiu a scris opt carţi în care tratează diferite probleme hristologice şi antropologice şi combate cu tărie nestorianismul si monofizismul lui Eutihie,cele mai importante lucrari ale sale fiind : “Mărturisire de credinţa ortodoxă”,”Contra Nestorienilor”,”Răspuns la Epistola Papei Hormisda” şi altele. Dupa o lungă osteneală,prin scris şi asceză,pe care a dus-o acest fericit şi multlăudat călugăr scit,în acele grele vremuri de frământări,dezbinări si erezi,apărând dreapta credintă ortodoxă si propovăduind Evanghelia lui Hristos,Cuviosul monah scit Ioan Maxentiu se mută la cele veşnice,numărându-se în ceata sfintilor cuvioşi parinţi.