Sf. Chiril a murit la [[27 iunie]] 444, dar controversele au continuat şi în deceniile următoare, de la [[Sinodul tâlhăresc din Efes]] din 449 până la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul din Calcedon din 451]], şi chiar mult după acesta.
==Teologie==
Poziția teologică a sfântului Chiril în disputele hristologice din timpul său a fost subiectul multor studii și discuții, el fiind revendicat ca sfânt atât de Bisericile Ortodoxe cât și de Bisericile Orientale (monofizite). Totuși, lucrările teologice ale reprezentanților acestor două familii creștine (a căror dialog teologic a fost oficializat în anul 1985) au confirmat că a existat o neînțelegere terminologică vizavi de termenul grec ”physis”. Pentru sfântul Chiril, în formularea sa ”mia physis tou Theou Logou sesarkomeni”, termenul ”physis” se referea la Persoana lui Hristos Dumnezeu adevărat (Dieu Cuvântul) și Om adevărat. Termenul ”physis” este deci echivalent termenului de ”persoană” ales de [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon, la care sfântul Chiril nu a participat pentru că murise între timp.
==Moştenirea==