Sfânta Muceniţă Filofteia de la Argeş: Diferență între versiuni
m |
|||
| Linia 4: | Linia 4: | ||
== Viaţa pământescă == | == Viaţa pământescă == | ||
Sfânta Filofteia s-a fi născut la începutul sec. al XII-lea în oraşul Târnovo,pe atunci capitala imperiului româno-bulgar. Tradiţia spune că mama ei era o româncă evlaviosă de la care copila Filofteia a deprins dragostea de Dumnezeu şi de apropele, precum şi faptele de milostenie. A rămas orfană încă de la o vârstă fragedă, în urma morţii bunei sale mame. Tatăl se racăsătoreşte cu o femeie total diferită de cea a primei sale soţii. Mama ei vitregă o urăşte pentru evlavia ei şi, mai ales, pentru faptele ei de milostenie. Tatăl bănuind că hrana pe care trebuia să o ducă la câmp o împarte cu sărmanii, o urmăreşte şi, încredinţându-se, se mânie atât de tare încât aruncă după ea cu securea de la brâu, rănind-o la un picor, rană de la care i s-a tras moartea. Nevrednicul tata, înspaimantat de uciderea propriei sale copile,încearcă să ridice trupul spre a-l înmormânta, dar acesta, sporind atât de mult în greutate nu a putut fi urnit nici cu ajutoarele din casă. Îngrozit, aleargă la episcopul cetaţii Târnovo povestind cele întâmplate. Acesta,împreună cu mai-marii cetăţii, cu [[preoţi]], [[călugări]] şi mulţime de oameni se îndreaptă spre locul unde se afla trupul neînsufleţit al muceniţei. Erau încredinţaţi că se aflau în faţa unei minuni dumnezeieşti. Un sobor de preoţi săvarşeşte slujba prohodirii, după care se încearcă mutarea trupul ei la catedrala episcopală din Târnovo, dar trupul nu a putut fi ridicat. Sinaxarul ei arata că la enumerarea cetaţilor, bisericilor şi mănăstirilor, trupul revine la greutatea normala atunci când se pomeneşte numele cetăţii [[Curtea de Argeş]], înţelegându-se astfel că voinţa muceniţei este să fie dusă aici. | Sfânta Filofteia s-a fi născut la începutul sec. al XII-lea în oraşul Târnovo,pe atunci capitala imperiului româno-bulgar. Tradiţia spune că mama ei era o româncă evlaviosă de la care copila Filofteia a deprins dragostea de Dumnezeu şi de apropele, precum şi faptele de milostenie. A rămas orfană încă de la o vârstă fragedă, în urma morţii bunei sale mame. Tatăl se racăsătoreşte cu o femeie total diferită de cea a primei sale soţii. Mama ei vitregă o urăşte pentru evlavia ei şi, mai ales, pentru faptele ei de milostenie. Tatăl bănuind că hrana pe care trebuia să o ducă la câmp o împarte cu sărmanii, o urmăreşte şi, încredinţându-se, se mânie atât de tare încât aruncă după ea cu securea de la brâu, rănind-o la un picor, rană de la care i s-a tras moartea. Nevrednicul tata, înspaimantat de uciderea propriei sale copile,încearcă să ridice trupul spre a-l înmormânta, dar acesta, sporind atât de mult în greutate nu a putut fi urnit nici cu ajutoarele din casă. Îngrozit, aleargă la episcopul cetaţii Târnovo povestind cele întâmplate. Acesta,împreună cu mai-marii cetăţii, cu [[preoţi]], [[călugări]] şi mulţime de oameni se îndreaptă spre locul unde se afla trupul neînsufleţit al muceniţei. Erau încredinţaţi că se aflau în faţa unei minuni dumnezeieşti. Un sobor de preoţi săvarşeşte slujba prohodirii, după care se încearcă mutarea trupul ei la catedrala episcopală din Târnovo, dar trupul nu a putut fi ridicat. Sinaxarul ei arata că la enumerarea cetaţilor, bisericilor şi mănăstirilor, trupul revine la greutatea normala atunci când se pomeneşte numele cetăţii [[Curtea de Argeş]], înţelegându-se astfel că voinţa muceniţei este să fie dusă aici. | ||
| + | Racla cu sfintele moaste este intampinata la Dunare de domnitorul Tarii Romanesti,ierarhi,preoti calugari si multine de credinciosi care o poarta cu cinte pana la Curtea de Arges | ||
| + | == Istoricul periplului sfintelor moaşte == | ||
| + | Documentele istorice arată însă că moaştele muceniţei au rămas la Tarnovo şi sunt aduse în | ||
| + | Ţara Românească numai dupa anul 1393,cand ţaratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de către turci.Se pare că de aici sunt duse la Vidin,probabil până în anul 1396.Pentru a nu fi profanate ,sunt dăruite domnitorului Mircea cel Batrân(1386+1418),care le aşază în biserica domneasca Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş,pe atunci catedrală mitropolitană,ctitorie a domnitorului Basarab I Întemeietorul şi Nicolae Alexandru,fiul său.Ramân acolo pană în anul 1893, când,datorita stării de | ||
| + | degradare în care se află biserica ,sunt mutate în biserica Sfântul Gheorghe,apoi în biserica Adormirea Maicii Domnului-Olari.În timpul primului război mondial sunt duse în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti,apoi revin la Curtea de Argeş şi sunt găzduite în marea biserica ctitorită de Neagoe Vodă Basarab. | ||
| + | |||
| + | |||
== Venerarea moaştelor în Ţara Românească == | == Venerarea moaştelor în Ţara Românească == | ||
Versiunea de la data 11 iulie 2008 06:36
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
Sfânta Muceniţă Filofteia, al cărei nume în limba elină înseamnă "iubitoare de Dumnezeu", a trăit în secolul al XIII-lea în sudul Dunării. Nu se ştie dacă provenea din părinţi români sau bulgari. A fost martirizată la doar 12 ani de tatăl său.Moaştele ei se află la Curtea de Argeş din sec. al XIV-lea. Se prăznuieşte în fiecare an la 7 decembrie. Este ocrotitoarea Ţării Româneşti. În tradiţia populară este numită şi Poitra lui Nicolae.
Viaţa pământescă
Sfânta Filofteia s-a fi născut la începutul sec. al XII-lea în oraşul Târnovo,pe atunci capitala imperiului româno-bulgar. Tradiţia spune că mama ei era o româncă evlaviosă de la care copila Filofteia a deprins dragostea de Dumnezeu şi de apropele, precum şi faptele de milostenie. A rămas orfană încă de la o vârstă fragedă, în urma morţii bunei sale mame. Tatăl se racăsătoreşte cu o femeie total diferită de cea a primei sale soţii. Mama ei vitregă o urăşte pentru evlavia ei şi, mai ales, pentru faptele ei de milostenie. Tatăl bănuind că hrana pe care trebuia să o ducă la câmp o împarte cu sărmanii, o urmăreşte şi, încredinţându-se, se mânie atât de tare încât aruncă după ea cu securea de la brâu, rănind-o la un picor, rană de la care i s-a tras moartea. Nevrednicul tata, înspaimantat de uciderea propriei sale copile,încearcă să ridice trupul spre a-l înmormânta, dar acesta, sporind atât de mult în greutate nu a putut fi urnit nici cu ajutoarele din casă. Îngrozit, aleargă la episcopul cetaţii Târnovo povestind cele întâmplate. Acesta,împreună cu mai-marii cetăţii, cu preoţi, călugări şi mulţime de oameni se îndreaptă spre locul unde se afla trupul neînsufleţit al muceniţei. Erau încredinţaţi că se aflau în faţa unei minuni dumnezeieşti. Un sobor de preoţi săvarşeşte slujba prohodirii, după care se încearcă mutarea trupul ei la catedrala episcopală din Târnovo, dar trupul nu a putut fi ridicat. Sinaxarul ei arata că la enumerarea cetaţilor, bisericilor şi mănăstirilor, trupul revine la greutatea normala atunci când se pomeneşte numele cetăţii Curtea de Argeş, înţelegându-se astfel că voinţa muceniţei este să fie dusă aici. Racla cu sfintele moaste este intampinata la Dunare de domnitorul Tarii Romanesti,ierarhi,preoti calugari si multine de credinciosi care o poarta cu cinte pana la Curtea de Arges
Istoricul periplului sfintelor moaşte
Documentele istorice arată însă că moaştele muceniţei au rămas la Tarnovo şi sunt aduse în Ţara Românească numai dupa anul 1393,cand ţaratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de către turci.Se pare că de aici sunt duse la Vidin,probabil până în anul 1396.Pentru a nu fi profanate ,sunt dăruite domnitorului Mircea cel Batrân(1386+1418),care le aşază în biserica domneasca Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş,pe atunci catedrală mitropolitană,ctitorie a domnitorului Basarab I Întemeietorul şi Nicolae Alexandru,fiul său.Ramân acolo pană în anul 1893, când,datorita stării de degradare în care se află biserica ,sunt mutate în biserica Sfântul Gheorghe,apoi în biserica Adormirea Maicii Domnului-Olari.În timpul primului război mondial sunt duse în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti,apoi revin la Curtea de Argeş şi sunt găzduite în marea biserica ctitorită de Neagoe Vodă Basarab.
