2.302 modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
==Istorie==
Există mai multe ipoteze privind întemeierea mănăstirii Xiropotamu. Astfel, conform tradiției, mănăstirea a fost întemeiată de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] (408–453) și de fratele ei, împăratul [[Teodosie al II-lea]] (408–450), în secolul al V-lea. Fiind jefuită de mai multe ori de pirații arabi, potrivit unor documente, mănăstirea ar fi fost rezidită de împărații Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913–959) și [[Roman I Lecapenul|Roman Lecapenos ]] (920–944). Pe la sfârșitul secolului al X-lea, se pare, se stabilește aici Sfântului Pavel Xiropotamiteanul (pomenit pe [[28 iulie]]), un membru al familiei imperiale bizantine care, devenind [[Călugăr|monah]], s-ar fi așezat pe locul acestei mănăstiri, iar mai târziu s-ar fi așezat într-o sihăstrie într-un loc (numit „xeros potamos”, „pârâul sec”) de la care și-ar fi luat numele și mănăstirea mare de mai târziu. Sfântul Pavel este considerat și el a fi întemeietorul mănăstirii, fiind menționat ca atare în [[Tipic]]ul Sfântului Munte).
Mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire până în secolul al XII-lea, când a fost ocupată și jefuită de franci și a suferit și din pricina atacurilor periodice ale piraților. Mănăstirea a fost reconstruită în secolul al XIV-lea cu ajutorul daniilor primite de la împărații bizantini din dinastia Paleologilor, de principii sârbi și, mai târziu, de domnitorii din Țările Române. La începutul secolului al XIV-lea, în mănăstire se instituie rânduiala idioritmică (viața „de sine”). După [[căderea Constantinopolului]] (1453), mănăstirea a mai suferit și din pricina raidurilor otomane și a două incendii majore (în 1507 și 1609). Mănăstirea a cunoscut astfel o perioadă de decădere, până în secolul al XVIII-lea.
