Vizualizare sursă pentru „Rufin din Aquileea”

'''Rufin din Aquileea''' (344/345 - 411), cum este cunoscut '''Tyrranius Rufinus''', este un ascet creștin, scriitor bisericesc, istoric și traducător din greacă în latină.

==Viața==

Rufin s-a născut la Concordia, în apropiere de Aquileea, din părinți creștini. Și-a făcut studiile la Roma timp de mai mulți ani (aproximativ 360-368), fiind coleg și prieten cu [[Ieronim]]. Către 370 se întoarce la Aquileea și intră într-o [[mănăstire]]. 

În 372 pleacă în Egipt pentru a studia cu [[Didim cel Orb]] la [[Școala catehetică din Alexandria]]. Întâlnește aici pe mai mulți din [[Părinții pustiei]] de la [[Nitria]], între care [[Macarie Alexandrinul]]. Tot aici o cunoaște și se împrietenește cu [[Melania cea Bătrână]] și, către 378, pleacă împreună cu ea la [[Ierusalim]]. Mănăstirea pe care o întemeiază sfânta Melania pe [[Muntele Măslinilor]] este o mănăstire dublă, în care Rufin se ocupă de comunitatea călugărilor, unii dintre ei veniți din Egipt în urma persecuțiilor arienilor<ref>« La Palestine », ''Abbaye,'' [http://www.encyclopedie-universelle.com/abbaye-origines-palestine2.html Encyclopédie de la langue française]</ref>. 

În 386, Rufin se reîntâlnește cu prietenul său Ieronim, venit și el în [[Țara Sfântă]] pentru a se instala la [[Betleem]], în condiții asemănătoare cu cele ale mănăstirii duble a lui Rufin și Melania. 

La Ierusalim, Rufin a fost un apropiat al patriarhului [[Ioan al II-lea al Ierusalimului]] (386-417), fost călugăr în Egipt și considerat un susținător al „origenismului”. 

Începând cu anul 394, Rufin și Ieronim se văd implicați în conflictul teologic dintre [[Epifanie de Salamina]] și Ioan al Ierusalimului, pe tema ortodoxiei scrierilor lui [[Origen]]. 

În 397, Rufin se întoarce la Roma<ref>[http://www.editionsducerf.fr/html/fiche/ficheauteur.asp?n_aut=4075 Les Éditions du Cerf, « Rufin d’Aquilée »]</ref>, dată care coincide cu debutul unei perioade de relativă acalmie în disputa origenistă. Aduce cu sine mai multe opere ale scriitorilor greci și își reia activitatea scriitoricească. Traduce în latină ''De principiis'' a lui Origen și ''Apologia pentru Origen'' a lui [[Pamfil din Cezareea]].

În 401 Rufin se retrage într-o mănăstire la Aquileea. Chestiunea origenistă ajunge și la Roma prin episcopul [[Teofil al Alexandriei]], dar papa condamnă doar anumite teze ale lui Origen, nu întreaga operă, nici pe autorul ei.

În 408 pleacă spre sudul Italiei, din fața invaziei vizigoților (care cuceresc Roma la anul 410). 

Moare în Sicilia în anul 411.

==Scrieri==

Rufin a tradus din greacă în latină numeroase alte lucrări, jucând un rol important în cunoașterea creștinătății orientale în Occident: 

* ''Istoria bisericească'' a lui [[Eusebiu de Cezareea]],
* mai multe scrieri sau fragmente din scrierile sfântului [[Vasile cel Mare]] (de pildă ''Micul Asceticon'', care este prima versiune a Regulilor monastice ale Sf. Vasile cel Mare, păstrate doar în traducerea latină a lui Rufin și în siriacă),
* texte ale sfântului [[Grigorie Teologul]], 
* ''[[Istoria monahilor din Egipt|Historia monachorum in Ægypto]]'',
* ''Romanul pseudo-clementin'', unul dintre [[apocrife]]le Noului Testament
* poate și ''Războiul evreilor'' a lui [[Iosif Flaviu]] (traducere atribuită uneori lui [[Ieronim]]). 

Rufin a scris el însuși o urmare a ''Istoriei bisericești'' a lui [[Eusebiu de Cezareea]]: a fuzionat cărțile 9 și 10, înlăturând pasajele prea favorabile [[arianism]]ului sin cartea a 10-a și a adăugat două cărți care prelungesc relatarea din 325 până la moartea lui [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] în 395 (rezultând o scriere alcătuită din 11 cărți, prezentată ca un tot unitar, cu un scurt paragraf la începutul cărții a 10-a în care este indicată schimbarea de autor). Devine astfel în aria latină primul care procedează astfel, și alții îi vor urma exemplul ( continuarea cărții lui Eusebiu a servit drept sursă și unor autori greci precum [[Socrate Scolasticul]]). Lucrarea îi este dedicată lui Chromatius de Aquileea, cel care, potrivit prefeței, o comandase după invadarea Italiei de către vizigoții lui Alaric I-ul în 401.

Împreună cu [[Marcel de Ancira]], a lăsat o versiune a [[Crezul apostolic|Crezului apostolic]]. Rufin mai este și autorul unor lucrări apologetice și al unor tratate dogmatice considerate a fi de importanță minoră.

==Note==
<references />

== Surse și legături externe ==
* lat: Rufinus, [http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_40_0345-0410-_Rufinus_Aquileiensis.html  Opera omnia (Migne)]
* en: [http://oce.catholic.com/index.php?title=Rufinus_Tyrannius Rufinus Tyrannius], de F. J. Bacchus
* en: [http://www.newadvent.org/fathers/2709.htm Apologia] lui Rufin
* en: [http://www.newadvent.org/fathers/2711.htm Comentariul lui Rufin la Crezul apostolic]
* en:[http://en.wikipedia.org/wiki/Tyrannius_Rufinus Wikipedia:Tyrannius Rufinus]
* fr: [http://fr.wikipedia.org/wiki/Rufin_d%27Aquil%C3%A9e Wikipédia:Rufin d'Aquilée]
* fr:[http://www.editionsducerf.fr/html/fiche/ficheauteur.asp?n_aut=4075 Fișă de autor, Éditions du Cerf]
* ro: [http://ro.wikipedia.org/wiki/Rufin_din_Aquileea Wikipedia:Rufin din Aquileea]
* [http://ziarullumina.ro/anul-crezului-ortodox-si-al-autocefaliei-romanesti/rufin-de-aquileia-comentariu-la-crezul-roman Rufin de Aquileia, Comentariu la Crezul Roman-Apostolic (I)], 14 aprilie 2010, Adrian Agachi, ''Ziarul Lumina''
* [http://ziarullumina.ro/anul-crezului-ortodox-si-al-autocefaliei-romanesti/rufin-de-aquileia-si-comentariul-sau-la-crezul Rufin de Aquileia și Comentariul său la Crezul roman-apostolic (II)], 21 aprilie 2010, Adrian Agachi, ''Ziarul Lumina''

[[Categorie:Istorici ai Antichității creștine]]
[[Categorie:Scriitori bisericești]]