Vizualizare sursă pentru „Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda”

{{Noul Testament}}
'''Epistola sobornicească a lui Iuda''' este una din cele şapte epistole soborniceşti ale [[Noul Testament|Noului Testament]]. Ea cuprinde o necesară avertizare asupra învăţătorilor mincinoşi ([[erezie|eretici]]), un îndemn părintesc pentru păstrarea şi păzirea dreptei [[credinţa|credinţe]] şi un sfat în legătură cu atitudinea potrivită faţă de oamenii [[necredinţa|necredincioşi]].

==Autorul==
Autorul este Iuda, ruda Domnului şi fratele lui [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]]. Unii exegeţi identifică pe Iuda Tadeul, apostolul Domnului, cu Iuda „ruda Domnului”. Însa această identificare este greşită, deoarece [[evanghelie|evangheliile]] fac distincţie netă între „rudele” şi „ucenicii Domnului” <ref>Ioan 2.12</ref>[[Apostol]]ii formau un grup deosebit, strâns ataşaţi de Domnul Hristos şi următori Lui, în timp ce „rudele Domnului” (fie după Iosif, fie după Sfânta Fecioară Maria), făceau parte din alt grup, care nu credeau în El la început<ref>Ioan 7, 2-6</ref> şi care s-au ataşat apostolilor după [[Învierea|Înviere]]. Dacă autorul acestei epistole ar fi fost unul dintre cei doisprezece, ne-ar fi spus acest lucru de la început, aşa cum fac sfântul [[apostolul Pavel|apostol Pavel]] şi sfântul [[apostolul Petru|apostol Petru]] în scrierile lor. Chiar şi felul cum vorbeşte el despre sfinţii apostoli (în vers. 17), la persoana a III-a, ne arată că nu se socotea că unul dintre ei. Autorul epistolei este deci Sfântul Iuda, ruda Domnului. El s-a convertit la creştinism curând după învierea Mântuitorului. La începutul epistolei, el se prezintă şi ca „frate al lui Iacov”; este vorba, fără  îndoială, de sfântul Iacov. Şi după cum Iacov se numeşte din modestie, în epistola sa, numai „robul Domnului”, iar nu ruda Lui, tot aşa şi Iuda se prezintă pe sine ca „robul Domnului şi frate al lui Iacov”. 

==Autenticitatea==

În ceea ce priveşte autenticitatea, această epistolă fiind foarte scurtă şi tratând un subiect foarte special, pentru că este îndreptată contra învăţătorilor mincinoşi, este firesc ca ea să fi fost mai puţin citată. Aflăm apoi urme despre folosirea ei în scrierile lui [[Clement Romanul]], [[Policarp al Smirnei]], [[Teofil al Antiohiei]], [[Tertulian]] şi alţii. De asemenea, [[Fragmentul Muratori]] o menţionează între scrierile canonice. [[Clement Alexandrinul]] o comentează, iar [[Origen]] o citează sub numele lui Iuda. Începând cu jumătatea a doua a secolului IV este admisă de toţi reprezentanţii Tradiţiei Bisericeşti de Răsărit şi Apus printre cărţile canonice. 

==Scopul scrierii==
Motivele şi scopul scrierii sunt arătate foarte clar în versetele 3-4 şi 20-24 din cuprinsul ei. Autorul, văzând că în comunităţile creştine din Palestina, cărora li se adresează, s-au infiltrat o serie de învăţători mincinoşi, le scrie această epistolă, cu scopul de a-i feri de influenţa acestora şi îndemnându-i stăruitor să păzească dreapta [[credinţa|credinţă]]. 

==Timpul==
Din faptul că Iuda aminteşte de diferite pedepse trimise de Dumnezeu peste cei [[necredinţa|necredincioşi]], dar nu şi de dărâmarea Ierusalimului, trebuie să presupunem că epistolă a fost scrisă înainte de anul 70. 

==Cuprins==

Iuda, fratele lui Iacov spune că s-a văzut silit de a scrie pentru a-i îndemna pe cititori să lupte pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre creştini unii oameni fără Dumnezeu<ref>engESV, NIVUK, ASV-ungodly</ref> care schimbă harul Domnului în [[desfrânarea|desfrânare]] şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn [[Iisus Hristos]]. 

===Reamintirea pedepselor===

Autorul le aduce aminte că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul său din Egipt, a nimicit, după aceea, pe cei ce n-au crezut. Trimiterea este la faptele relatate în [[Cartea Numerilor]]<ref>Num14.26-38</ref> unde se arată că cei care cârtiseră împotriva Domnului (toţi cu excepţia lui [[Caleb]] şi [[Iosua]]) sunt nimiciţi de Dumnezeu, fiind lăsaţi să moară în pustie iar copiii lor vor ispăşi [[păcat]]ele lor timp de 40 de ani în pustie iar abia apoi vor intra în ţara făgăduită. 

Iuda le mai aduce aminte de faptul că [[Dumnezeu]] a păstrat, pentru [[Judecată|judecata]] zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia ([[diavol]]i) ci şi-au părăsit locuinţa.<ref>Iuda 1.6, 2 Petru 2.4, Apoc 20.10</ref>

Fratele lui Iacov le mai aminteşte şi de Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră la curvie ([[homosexualitatea|homosexualitate]]) şi care ne stau înainte ca o pildă, ele suferind pedeapsa unui foc veşnic.<ref>Fac 19.24, Deut 29.23, 2 Petru 2.6</ref>

===Învăţătorii mincinoşi===

Asemenea acestora, oamenii aceştia, bazându-se pe [[vis]]ele lor, îşi pângăresc trupul, nesocotesc stăpânirea şi [[hula|blasfemiază]] Măririle (cereşti). Ei batjocoresc ce nu cunosc. Ei au urmat calea lui [[Cain]] (ei încearcă să ucidă sufletele credincioşilor prin îndemnul către desfrânare care reprezintă o moarte sufletească), s-au abandonat cu totul în rătăcirea lui Balaam din dorinţa de câştig (Balaam, [[vrăjitoria|ghicitorul]], primise daruri de la Balac, împăratul Moabului, pentru a blestema poporul lui Israel, care ajunsese la graniţele sale<ref>Num 22.7</ref>, au pierit ca în răzvrătirea lui Core (Core este unul din capii celor care s-au răzvrătit împotriva lui [[Proorocul Moise|Moise]] dorindu-şi şi ei preoţia<ref>Num 16.1-3</ref> şi pe care Dumnezeu i-a pedepsit făcând ca pământul, crăpându-se, să-i înghită iar pe alţii mistuindu-i în foc<ref>Num 16.28-35</ref> 

Ei sunt stânci ascunse (precum stâncile ascunse în apă care sunt extrem de periculoase pentru vase) (în altă variantă pete) la mesele de dragoste ale creştinilor, unde se ospătează fără frică cu aceştia; sunt nori fără apă mânaţi încoace şi încolo de vânturi, pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi şi dezrădăcinaţi, valuri înfuriate ale mării care-şi spumegă ruşinile lor, stele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. Şi pentru ei a proorocit [[Enoh]], al şaptelea patriarh de la [[Adam]] când a zis: ,,Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi” ca să facă o judecată împotriva tuturor, să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele lor nelegiuite şi de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.

Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăind după poftele lor; se laudă pe sine în gura mare şi îi [[minciuna|linguşesc]] pe alţii din interes.
 
Iuda le aduce aminte creştinilor de faptul că [[apostol]]ii au apus că în vremurile din urmă (premergătoare [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|apocalipsei]]) vor fi batjocoritori care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, sunt lumeşti şi lipsiţi de Duhul. 

===Îndemnuri===

El îi îndeamnă pe creştini să se zidească sufleteşte pe [[credinţa]] prea sfântă, rugându-se în [[Duhul Sfânt]], păstrându-se în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptând mila Domnului [[Iisus Hristos]] care duce spre [[viaţa veşnică]].

===Atitudinea faţă de cei necredincioşi===

Iuda sfătuieşte ca pe cei ce se îndoiesc (cei şovăitori, îndoielnici) să-i mustre, să-i salveze pe alţii smulgându-i din foc, iar de alţii să le fie [[mila|milă]] cu frică, urând chiar şi cămaşa mânjită de carnea lor.<ref>Iuda 22-23</ref>

==Note==
<references />

==Bibliografie==
#I. Constantinescu, [[Studiul Noului Testament]], pag. 346-350, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7  
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
#English Standard Version Bible, 1971

[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
[[Categorie: Noul Testament]]

[[el:Επιστολή Ιούδα]]