Vizualizare sursă pentru „Binele”

'''Binele''' (lat. ''bene'', gr. ἀγαθός - ''agathos'' sau ''agathon'') este o valoare și o noțiune religioasă și nu are numai o calificare morală. În [[Cartea Facerii|Facere]] (3, 2-3) se vorbește de cunoașterea binelui de către om, care este o experiere conștientă a lui [[Dumnezeu]] în actele Sale de [[Iubirea|iubire]]. Binele nu este o simplă calitate [[etică]] sau aptitudine [[morală]], ci este un reflex al [[Harul|harului]], o „rază arătătoare de Dumnezeu”, o lucrare [[Îndumnezeire|îndumnezeitoare]] care vine în om din Binele ultim, suprem, care este Dumnezeu ([[Calist Catafygiotul]], ''Despre viața contemplativă'', 69, în [[Filocalia]] rom., vol. 8, p. 478). Binele se identifică cu însăși Calea, al cărei început este [[credința]], cu «arta de a trăi» după [[Evanghelie]]. Binele se traduce cu bunătatea ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 15, 14), cu imitarea filantropiei divine și cu «facerea de bine», proba iubirii față de Dumnezeu ([[Epistola I a Sf. Apostol Petru|I Petru]] 2, 20 ; 3, 6) și față de aproapele ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 6, 33). Ca facultate centrală, binele este prezent în toate [[Virtuți|virtuțile]] creștine, care nu sunt altceva decât diverse aspecte ale facerii binelui. În [[Spiritualitatea ortodoxă|spiritualitatea]] filocalică, desăvârșirea, culmea «vieții în Hristos», este armonia deplină dintre frumos (gr. ''kalos'') și bine (gr. ''agathon'').

«Astfel și credința, fiind prin fire începutul virtuților, are ca sfârșit împlinirea binelui prin ele, iar binele prin fire, ca sfârșit al virtuților, având credința ca început, e concentrat în lăuntrul ei. Căci credința este binele concentrat înăuntru, iar binele este credința activată. Iar Dumnezeu este credincios și bun prin fire; credincios, ca primul bine, bun, ca ultimul obiect al dorinței. Deci acestea sunt la El în tot chipul identice întreolaltă, întrucât nu se deosebesc real prin nici o rațiune, ci numai cugetarea le deosebește din pricina mișcării celor ce pornesc de la El și sfârșesc la El.» (Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]], ''Răspunsuri către Talasie'', 55, scolia 13, în ''Filoc. rom.'', vol. 3, p. 277).

==Surse==
* Pr. Prof. Dr. [[Ion Bria]], ''Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. „Bine”, p. 61.

[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:Teologie]]