Vizualizare sursă pentru „Arhiepiscopia Râmnicului”

[[Fișier:Catedrala Ramnicu Valcea.jpg|thumb|280px|Catedrala arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea]]
'''Arhiepiscopia Râmnicului''' este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], făcând parte din [[Mitropolia Olteniei]]. Are [[Scaun|scaunul eparhial]] la Râmnicu Vâlcea, [[jurisdicție]] peste județul Vâlcea, și este păstorită în prezent de către [[arhiepiscop]]ul [[Varsanufie (Gogescu) al Râmnicului|Varsanufie (Gogescu)]].

==Istorie==
=== Context istoric ===
După înființarea primei [[Mitropolie|mitropolii]] românești în anul 1359, în timpul domniei lui [[Nicolae Alexandru|Nicolae Alexandru Basarab]] (Mitropolia Ungro-Vlahiei, care l-a avut ca prim mitropolit pe Sf. [[Iachint de Vicina]]), o a doua mitropolie românească, Mitropolia Severinului, a fost înființată în anul 1370, la cererea voievodului Vladislav I al Țării Românești („Vlaicu Vodă”, 1364-1377).  Cu încuviințarea mitropolitului Iachint al Ungro-Vlahiei (1359-1372), patriarhul Filotei al Constantinopolului (1364-1376) a aprobat ca Antim Critopol, juristul [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]], să fie [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] mitropolit al unei părți din Ungro-Vlahia, cea din dreapta Oltului ([[Mitropolia Olteniei|Oltenia]] de astăzi). Nou-înființata mitropolie era numită „Mitropolia Ungro-Vlahiei de către Severin”, iar titularul acesteia era numit mitropolit al Severinului sau al părții Ungro-Vlahiei cea despre Severin.<ref name=istoria>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/istoria/istoria-arhiepiscopiei-ramnicului ''Istoria Arhiepiscopiei Râmnicului''], 9 iunie 2014, ''Arhiepiscopia Râmnicului'', accesat la 28 septembrie 2021</ref>

În anul 1375, după reocuparea Banatului de Severin de către Regatul Ungariei, reședința mitropolitană a fost mutată la Strehaia. Mai târziu, când în această regiune s-a așternut pacea, s-a simțit nevoia firească a reînființării episcopiei din dreapta Oltului. Astfel, în 1503, într-un [[sinod]] întrunit la Târgoviște, [[Nifon al II-lea al Constantinopolului|Sf. Nifon]] (adus în Țara Românească de voievodul [[Radu cel Mare]]) a luat mai multe hotărâri privind reorganizarea bisericească, înființând două [[Episcopie|episcopii]]: cea a [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Buzăului]] și cea a [[Episcopia Râmnicului|Râmnicului]]. Episcopia Râmnicului se întindea pe teritoriul fostei Mitropolii a Severinului, fiind numită inițial „Episcopia Noului Severin”. Reședința episcopală era în orașul Râmnic, la Biserica Sfântul Nicolae, [[ctitor]]ită de voievodul Dan I (1384-1386), fratele mai mare al lui [[Mircea cel Bătrân]].<ref name=istoria/>

=== Primul episcop ===

Primul episcop al Râmnicului a fost [[Maxim Brancovici]], [[ierarh]] de origine sârbă, canonizat de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]], care mai apoi a ajuns mitropolit al Țării Românești în perioada 1505 - 1508. De la înființarea Episcopiei Râmnicului și până în prezent, la Râmnic au păstorit circa 50 de ierarhi, dintre care [[Biserica Ortodoxă Română]] a proslăvit până acum doi: Sfântul Ierarh Martir [[Antim Ivireanul]] și Sfântul Ierarh [[Calinic de la Cernica]].<ref name=istoria/>

=== Perioada fanariotă ===

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, eparhia Râmnicului a cunoscut o perioadă de maximă strălucire culturală, datorită strădaniilor episcopului [[Chesarie al Râmnicului|Chesarie]], vrednic păstor de suflete, priceput diplomat și om de aleasă cultură, propovăduitor al crezului național între credincioșii săi. Această epocă de strălucire a fost continuată și sub urmașul său [[Filaret al Râmnicului|Filaret]], ierarh cu aceleași preocupări.

Prin episcopii cărturari care au păstorit aici, prin colaboratorii lor (traducători, diortositori, meșteri tipografi), prin cărțile tipărite și prefețele lor originale ([[Mineiele de la Râmnic]]), prin școlile pe care le susținea, Râmnicul a devenit acum cel mai însemnat centru cultural al Țării Românești, îndeplinind un rol asemănător celui al [[Mănăstirea Neamț|mănăstirii Neamț]] în perioada sa de maximă înflorire, sub [[stareț]]ul [[Paisie de la Neamț|Paisie]], și în anii imediat următori. Toată această prodigioasă activitate a decăzut apoi sub ultimii ierarhi greci care au păstorit aici.

=== Incendiul din 1847 ===

În anul 1847, din cauza incendiului care a distrus în întregime reședința episcopală din Râmnic, aceasta a fost mutată la Craiova. Reședința episcopală a rămas la Craiova până în 1856, când Sf. Ierarh Calinic de la Cernica a readus-o în Râmnicu Vâlcea, după ce mai înainte reconstruise în întregime vechiul ansamblu episcopal. Sub acest sfânt ierarh, Episcopia Râmnicului și orașul de reședință, Râmnicu Vâlcea, au avut parte de o dezvoltare culturală și administrativă fără precedent.<ref name=istoria/>

=== Ridicarea la rangul de arhiepiscopie ===

La 18 iunie 2009, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de [[arhiepiscopie]], PS Gherasim Cristea fiind numit arhiepiscop.<ref name=istoria/>

==Lista ierarhilor Râmnicului==
O listă a [[ierarh]]ilor Râmnicului, în ordine cronologică, este redată mai jos<ref>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/ierarhi ''Ierarhi ai Râmnicului''], accesat la 2 octombrie 2021</ref>:
{| cellspacing="0" cellpadding="0" class="multicol" style="backgroundtransparent; width100%;"
| width="70%" align="left" valign="top" |
* [[Maxim Brancovici]], 1503-1505
* Ilarion I, 1523-1526
* Leontie, 1532-1534
* Paisie, 1535-1540
* Eftimie, 1558-1568
* Mihai II, 1568-1586
* Efrem I, 1586-1593
* Partenie I, 1594
* Teofil I, 1595-1601
* Efrem II, 1601-1613
* Dionisie I, 1615-1618
* [[Teofil al Țării Românești|Teofil II]], 1618-1636
* Ignatie Sârbul, 1636-1653
* Dionisie II, 1653-1657
* Ignatie Grecul, 1657-1668
* Serafim, 1668-1671
* Varlaam, 1670-1672
* Ștefan I, 1673-1693
* Ilarion II, 1693-1705
* Sf. [[Antim Ivireanul]], 1705-1708
* [[Damaschin Voinescu]], 1708-1725
* Ștefan II, 1726-1727
* Inochentie, 1727-1735
* Climent, 1735-1749
* Grigorie Socoteanu, 1749-1764
| width="30%" align="left" valign="top" |
* Partenie II, 1764-1771
* [[Chesarie al Râmnicului|Chesarie]], 1773-1780
* [[Filaret al Râmnicului|Filaret]], 1780-1792
* Nectarie, 1792-1812
* Galaction, 1813-1824
* Neofit, 1824-1840
* Nifon Sevastias, 1840-1849
* Sf. [[Calinic de la Cernica]], 1850-1868
* Inochentie Chițulescu, 1868-1873
* Atanasie Stoenescu, 1873-1880
* Teodorit Sinadon, 1880
* Iosif Bobulescu, 1880-1886
* Ghenadie Enăceanu, 1886-1898
* Atanasie Mironescu , 1898-1909
* Ghenadie Georgescu, 1909-1912
* Sofronie Vulpescu, 1913-1918
* Meletie Dobrescu, 1918
* Antim Petrescu, 1918
* Alexie Șerban, 1919-1920
* Vartolomeu Stănescu, 1921-1938
* Irineu Mihălcescu, 1938-1939
* Atanasie Dincă, 1945-1949
* Iosif Gafton, 1949-1984
* Gherasim Cristea, 1984-2014
* [[Varsanufie (Gogescu) al Râmnicului|Varsanufie Gogescu]], 2014-prezent
|}

==Arhiepiscopia Râmnicului în prezent==
[[Fișier:IPS Varsanufie.jpg|thumb|220px|IPS [[Varsanufie (Gogescu) al Râmnicului|Varsanufie (Gogescu)]], Arhiepiscopul Râmnicului]]
Actualul Arhiepiscop al Râmnicului este Înaltpreasfințitul [[Varsanufie (Gogescu) al Râmnicului|Varsanufie (Gogescu)]], ales de [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] în scaunul vacant de Arhiepiscop al Râmnicului la [[22 mai]] 2014 (după trecerea la Domnul a IPS Gherasim Cristea) și [[Întronizare|întronizat]] la [[8 iunie]] 2014, în Duminica [[Pogorârea Sfântului Duh|Pogorârii Sfântului Duh]], în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.

În prezent, Arhiepiscopia Râmnicului are în [[jurisdicție]] un număr de patru [[Protopopiat|protoierii]] din județul Vâlcea, cu 350 de [[Parohie|parohii]]<ref>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/parohii ''Arhiepiscopia Râmnicului: Parohii''], accesat la 22 septembrie 2021</ref>, precum și 28 [[Mănăstire|unități monahale]] (18 mănăstiri și 10 [[schit]]uri, cu un total de 558 de [[călugăr]]i). De asemenea, Arhiepiscopia are în subordine 10 unități de asistență socială, precum și un seminar teologic la Râmnicu Vâlcea.<ref>[http://culte.gov.ro/?page_id=1027 ''Secretariatul de Stat pentru Culte: Mitropolia Olteniei''], ''Culte.gov.ro'', accesat la 22 septembrie 2021</ref>

===Protopopiate===
* Protoieria Râmnicu Vâlcea
* Protoieria Horezu
* Protoieria Drăgășani
* Protoieria Călimănești

===Mănăstiri===
Județul Vâlcea se află pe primul loc din România în ceea ce privește numărul așezămintelor [[monah]]ale<ref>[https://adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/galerie-foto--judetul-cele-mai-multe-biserici-manastiri-tara-nu-bucovina-1_5ba4d21ddf52022f75af85fb/index.html Daciana Mitrache, ''Care este judeţul cu cele mai multe biserici şi mănăstiri din ţară''], 21 septembrie 2018, ''Adevărul.ro'', accesat la 24 septembrie 2021</ref>, aici aflându-se multe dintre cele mai reprezentative [[Mănăstire|mănăstiri]] românești. Printre cele mai importante mănăstiri aflate în jurisdicția Arhiepiscopiei Râmnicului se numără:
{| cellspacing="0" cellpadding="0" class="multicol" style="backgroundtransparent; width100%;"
| width="70%" align="left" valign="top" |
* [[Mănăstirea Arnota]]
* [[Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea)|Mănăstirea Bistrița]]
* Mănăstirea Boia
* Mănăstirea Cornetu
* [[Mănăstirea Cozia]]
* [[Mănăstirea Dintr-un Lemn]]
* Mănăstirea Dobrușa
* Mănăstirea Frăsinei
* [[Mănăstirea Hurezi]]
| width="30%" align="left" valign="top" |
* [[Mănăstirea Govora]]
* Mănăstirea Iezeru
* Mănăstirea Jgheaburi
* Mănăstirea Mamu
* Mănăstirea Pătrunsa
* Mănăstirea Sărăcinești
* Mănăstirea Stânișoara
* [[Mănăstirea Surpatele]]
* Mănăstirea Turnu
|}

==Note==
<small><references /></small>

== Surse ==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.

==Legături externe==
* [http://arhiepiscopiaramnicului.ro/ Arhiepiscopia Râmnicului, site oficial]

[[Categorie:Biserica Ortodoxă Română]]
[[Categorie:Eparhii românești]]