Vizualizare sursă pentru „Țările române și Biserica georgiană”

{{Incomplet}}{{OrtodoxiaînRomânia}}În afară de faptul că Georgia (Iviria sau Gruzia) a dat românilor pe marele [[mitropolit]]-cărturar [[Antim Ivireanul|Sfântul Antim Ivireanul]], '''legăturile dintre țările române și Biserica georgiană''' s-au dezvoltat prin alte colaborări strânse.

== Secolul XVII == 
=== Primul atelier tipografic în Georgia ===
În afară de faptul că Georgia a dat românilor pe marele cărturar [[Antim Ivireanul]], mai este de amintit că domnitorul [[Constantin Brâncoveanu]], la rugămintea regelui georgian Vahtang VI (făcută prin [[patriarh]]ul Hrisant al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]]), [[mitropolit]]ul Antim a venit în sprijinul Bisericii și a credincioșilor ortodocși din patria sa, trimițând acolo pe meșterul tipograf Mihail Ștefan (Istvanovici) „cu ucenicii săi”. Acesta a întemeiat primul atelier tipografic în Georgia (până atunci se tipăriseră cărți cu caractere georgiene la Roma și Moscova).

Cu ajutorul regelui Vahtang VI, „Mihail Ștefanesvili” a imprimat la Tbilisi nouă cărți în limba georgiană: [[Evanghelia]], [[Psaltire]]a și [[Faptele Apostolilor|Apostolul]] (în 1709), [[Liturghier]]ul, [[Ceaslov]]ul și [[Molitvelnic]]ul (în 1710) ș.a. A început și tipărirea unei [[Biblie|Biblii]], dar n-a fost terminată.

În 1712, Mihail Ștefan a plecat în Olanda, unde s-au pierdut urmele lui. Ucenicii săi și Gheorghie au continuat activitatea până în 1722, tipărind alte cărți bisericești și laice (între care și poemul lui Șota Rustaveli, „Viteazul în plete de tigru”, unii cercetători gruzini susțin că l-ar fi tipărit însuși Mihail).

=== Mănăstirea Iviron ===
{{Main|Țările române și Muntele Athos}}
Mănăstirea georgiană [[Mănăstirea Iviron (Muntele Athos)|Iviron]] de la [[Muntele Athos|Athos]] s-a împărtășit, în cursul veacurilor, mai ales în secolul XVII, de numeroase danii din partea domnitorilor români, discutate în articolul [[Țările române și Muntele Athos]].

Mitropolitul Dionisie al Țării Românești (1672) a stat un timp la Iviron, dar de aici i s-a încredințat conducerea mănăstirii Radu Vodă din București, care era închinată Ivirului.

== Secolul XVIII ==

Legăturile interortodoxe, atât de complexe în secolul al XVII-lea, au fost mai puțin însemnate în cursul epocii fanariote. Se pot menționa doar neînsemnate legături romano-gruzine (georgiene). Astfel, între anii 1790-1792, a trăit în Moldova, la Iași, mitropolitul Iona Ghedevanișvili de Ruissa sau Mroveli, căruia generalul Grigorie Alexandrovici Potemkin i-a încredințat egumenia [[Mănăstirea Pângărați (județul Neamț)|mănăstirii Pângărați]], pentru ca să aibă cu ce trăi. El a lăsat câteva însemnări în limba gruzină asupra celor văzute și trăite în Moldova.

==Surse==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.

[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]