Vizualizare sursă pentru „Pretexte și justificări pentru necredință”

{{Spiritualitate didactică}}
'''Pretextele şi justificările pentru necredinţă''' sunt acele raţionamente eronate pe care unii oameni le folosesc şi le invocă în disputele verbale pentru a-şi justifica depărtarea faţă de [[credinţa]] creştin-ortodoxă, în ultimă instanţă faţă de [[Dumnezeu]]. Cele mai importante sunt: afirmarea incompatibilităţii între nenorociri ([[boala|boli]], [[suferinţa|suferinţă]], necazuri, [[moartea|moarte]]) şi existenţa unui [[Dumnezeu]] [[iubirea|iubitor]] şi [[mila|milostiv]], [[inchiziţie|inchiziţia]], invocarea dictonului ,,Crede şi nu cerceta", ,,păcătoşenia" [[preoţie|preoţilor]], ,,legitima" apărare, lipsa intermediarilor ([[Biserica]], preoţii), amânarea pentru bătrâneţe, afirmarea nevinovăţiei în raport cu unele [[păcat]]e grave, restrângerea domeniului lui Dumnezeu, îngăduinţa faţă de pedepsirea infractorilor, în special a criminalilor, largheţea morală.