Vizualizare sursă pentru „Schitul Karulia”

{{Îmbunătăţire}}

Cea mai izolată şi mai greu accesibilă regiune de la [[Sfântul Munte]], Karulia, se întinde la poalele Carmelului, deasupra mării, şi cuprinde mai multe colibe [[pustnic|pustniceşti]] construite pe stânci foarte abrupte sau pe terase stâncoase, prăpăstioase, de lângă mare, la capătul sudic al Peninsulei Athonite.

===Despre Schit===

Aceste colibe datează din secolul al XVII-lea şi s-au construit cu multă osteneală, din pricina locului foarte abrupt. La început, Karulia a aparţinut de sihăstria „Sfânta Ana Mică”. În 1877 [[Mănăstirea Marea Lavră]] a vândut aceste colibe [[monah|monahilor]] ruşi. Fiindcă numărul lor se mărea treptat, Karulia a devenit [[schit]]. Actuala colibă a [[Sfântul Gheorghe|Sfântului Gheorghe]] era pe atunci Kiriakonul schitului. Astăzi mai există 16 colibe, dintre care numai șase sunt locuite. Majoritatea [[călugăr|vieţuitorilor]] sunt ruşi şi sârbi.

Acest loc a fost numit „înfricoşătoarea Karulie” – şi, cu adevărat, așa şi este. După cuvintele pururea-pomenitului profesor Panaghiotis Christou, Karulia este „simbolul pustiei athonite”, „un loc stâncos şi abrupt, pe ai cărui pereţi sunt aşezate [[sihăstrie|sihăstriile]] [[isihasm|isihaştilor]]”. Numele de Karulia provine de la scripetele (karouli) pe care nevoitorii îl aşezaseră la coliba cea mai dinspre mare, cu ajutorul căruia coborau un coş către ambarcaţiunile ce se aflau în trecere pe acolo, şi-l trăgeau înapoi cu puţină pâine sau orice altceva ofereau de mâncare pescarii sau călătorii, ca preţ pentru rucodelia (metanii, coşuri sau mături) pe care pustnicii o puneau în coş.

După trecerea la Domnul a [[Siluan Athonitul|Sfântului Siluan]] în anul 1938, Stareţul [[Sofronie Saharov]] a viețuit într-una din peșterile de la Karulia vreme de nouă ani.