Vizualizare sursă pentru „Argintăria bisericească românească”

{{incomplet}}{{OrtodoxiaînRomânia}}

În paralel cu [[Arhitectura bisericească românească|arhitectura]] și [[Pictura bisericească românească|pictura]], în țările române s-au dezvoltat și artele decorative: [[Sculptura bisericească românească|sculptura]], [[Broderia bisericească românească|broderia]], '''argintăria''' și ceramica.

== Introducere ==
Argintăria a fost cunoscută de timpuriu pe teritoriul țării noastre, mai ales in ținuturile dunărene, unde s-au găsit numeroase podoabe și obiecte de cult de origine bizantină ([[disc]]ul lui Paternus, [[cruce]]a-relicvar de la Dinogetia etc).

Mai târziu, domnii Țării Românești și ai Moldovei se adresau îndeosebi meșterilor sași din Transilvania (Sibiu, Brașov, Bistrița) cerând să le execute felurite obiecte de cult, din aur, argint, argint aurit și aplicații de pietre prețioase, pentru [[ctitorie|ctitoriile]] lor. Este vorba de [[cădelniță|cădelnițe]], discuri, [[potir]]e, [[anaforniță|anafornițe]], [[ripide]], ferecături (de [[evangheliar]]e, [[icoană|icoane]] , cruci, [[raclă|racle]]), la care se adaugă piese mai mari, cum sunt [[cristelniță|cristenițele]], lucrate în aramă și [[clopot]]ele, din bronz.

== Secolul XV ==
=== Țara Românească ===
Argintăria din Țara Românească a fost influențată de arta apuseană și de cea bizantino-slavă. Din numărul mare al obiectelor de cult dăruite [[mănăstire|mănăstirilor]] de domnii țării se păstrează numai două piese: o cădelniță și o ferecătură ce îmbracă [[Tetraevanghel]]ul scris în 1404-1405 de Sfântul [[Nicodim de la Tismana|Nicodim]], ambele aparținând inițial [[Mănăstirea Tismana|mănăstirii Tismana]]. Cădelnița reprezintă o biserică de plan central, cu cinci turle, decorate pe fațade cu portaluri în arc frânt, și cu ferestre ornate în stil gotic. Pare să fi fost executate într-un atelier transilvănean. Ferecătura Tetraevanghelului — de tip slavo-bizantin — reprezintă pe prima față Răstignirea, încadrată de un chenar lat, împărțit în mici panouri cu figuri de [[sfânt|sfinți]], [[apostol]]i și [[înger]]i, iar pe a doua față Coborârea la iad (anastasis), încadrată de un chenar cu rozete și vrejuri împletite.

=== Moldova ===
Din tezaurul artistic al Moldovei, prima piesă de argintărie cunoscută se află la racla ferecată a Sfântului [[Ioan cel Nou de la Suceava|Ioan cel Nou]] (azi în biserica Sfântul Gheorghe din Suceava) și anume ferecătura laturii din față. Este lucrată din argint aurit și formată din 12 mici plăci metalice, dispuse în două registre și legate între ele prin benzi înguste de filigran de argint, fiind decorate cu motive florale. În aceste 12 plăci, argintarul a redat cu mult talent scene din [[martir]]iul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, socotit pe atunci patronul sau ocrotitorul Moldovei. Este o piesa de mare valoare, remarcabilă prin deosebita expresivitate, a figurilor și gesturilor personajelor. Probabil a fost lucrată într-unul din atelierele din jurul Curții domnești a lui [[Alexandru cel Bun]]. În 1448 s-a executat o ferecătură de la un Tetraevanghel — copiat de [[Gavriil Uric]] în 1436 — la cererea lui Lațcu Cânde din Râu de Mori, castelanul Hațegului, probabil la [[mănăstirea Neamț]].

În timpul lui [[Ștefan cel Mare]], argintăria moldovenească și-a atins apogeul. Multe din piesele de argintărie din timpul său au fost lucrate în atelierele meșterilor sași din Transilvania (de pildă, în 1481, domnul moldovean cerea bistrițenilor să-i trimită înapoi pe Anton argintarul, plecat în Transilvania de frica turcilor). Cădelnița din argint aurit dăruită de domn [[Mănăstirea Putna|mănăstirii Putna]] reproduce în miniatură un turn de [[biserică]], având o ornamentație bogată, în stil gotic. Este o operă de o deosebită perfecțiune tehnică, realizată într-un atelier transilvănean.

Alte opere reprezentative sunt: ferecătura Tetraevanghelului de la Humor (1487, scris în 1473) — având în față Coborârea la iad, pe spate [[Adormirea Maicii Domnului]] —, două ripide, ajunse în insula Patmos, alte două la Putna, un [[panaghiar]], aparținător inițial mănăstirii Neamț, și un altul, asemănător, dăruit de Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, bisericii Precista din Bacău, o ferecătura de Tetraevanghel, făcută cu cheltuiala vistiernicului Isac, pentru „Mitropolia din Feleac” (1498) etc., la care se adaugă câteva clopote la [[Mănăstirea Voroneț|Voroneț]], Putna și [[Mănăstirea Bistrița (Neamț)|Bistrița]].

Sub influența operelor de import, s-a început să se lucreze piese de argintărie și în unele ateliere locale, în incinta marilor mănăstiri: Neamț, Putna, [[Mănăstirea Humor|Humor]]. De pildă, ferecătura Tetraevanghelului dăruit de Ștefan cel Mare mănăstirii Putna, în 1487, poartă mențiunea că a fost lucrată acolo. S-a creat astfel și în acest domeniu o „scoală” locală care a realizat opere tipic ortodoxe, moldovenești.

== Secolul XVI ==
Secolul al XVI-lea constituie perioada „clasică” a artei medievale românești, în care s-au creat cele mai reprezentative opere de arhitectură, pictură, sculptură, broderie și argintărie. 

===Țara Românească===
Ca și în cazul broderiilor, numărul mare de obiecte de cult cu care au fost înzestrate mănăstirile din țară, precum și alte așezăminte bisericești din Răsăritul Ortodox, presupun existența unor ateliere locale, la sfârșitul secolului al XV-lea și în cursul celui de-al XVI-lea (o scrisoare a lui [[Neagoe Basarab]] către aurarul Celestin din Sibiu pomenea de exercitarea acestui meșteșug al argintăriei de către români). Multe piese erau lucrate însă tot de meșteri sași din Sibiu și Brașov, altele de meșteri din Banat (Petru Smeredeva din Becicherecul Mare, Condo Vlahul, Dumitru Zlătarul din Lipova).

Între piesele păstrate menționăm: [[chivot]]ul dăruit de Neagoe Basarab [[Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos)|mănăstirii Dionisiu]] din [[Muntele Athos]], cădelnița și chivotul dăruit de Craiovești [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)|mănăstirii Bistrița]], trei [[panaghiar]]e, cu reprezentarea unor scene religioase (unul dăruit de Drăghici Vintilescu Șagorului, în 1491, alte de Craiovești, mănăstirilor Bistrita și [[Mănăstirea Tismana|Tismana]]), ferecătura [[Tetraevangheliar]]ului dăruit de postelnicul Marcea mănăstirii Bistrița (1510). În a doua jumătate a secolului, se cunosc alte ferecături, mai multe [[cruce|cruci]] sculptate în lemn și ferecate în argint aurit ș.a.

===Moldova===
În Moldova, numărul meșterilor locali era mult mai mare decât al celor din Țara Românească, deși se cunosc și piese lucrate de meșteri din Transilvania (de pildă, aurarul Ștefan din Cluj lucra pentru mănăstirea Slatina în 1557).

Către sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui următor, se cunoaște numele moldoveanului Gligorie Moisiu. Se remarcă o modificare a tematicii tradiționale, renunțându-se la scenele cu multe personaje, în favoarea unor figuri izolate. Dintre piesele reprezentative, notăm câteva ferecături, toate cu scene religioase, având chenare cu inscripții și felurite ornamente, o anaforniță și o cristeniță (refăcută în 1567 din materialul celei dăruite de Ștefan cel Mare), ambele date de Alexandru Lăpușneanu [[Mănăstirea Putna|mănăstirii Putna]], ferecătura unor cruci de lemn sculptate (una dăruită de [[Grigorie_(Roșca)_al_Moldovei|Grigorie Roșca]] [[Mănăstirea Voroneț|Voronețului]], alta de Alexandru Lăpușneanu Slatinei), un panaghiar de la Pângărați (adus la Agapia) și altele.

Multe piese de argintărie au ajuns în posesia unor așezăminte bisericești din Răsărit, ca urmare a daniilor făcute de domnitorii noștri. Altele au dispărut în timpul războaielor purtate pe pământ românesc.

== Secolul XVII ==

== A se vedea și ==
* [[Pictura bisericească românească]]
* [[Arhitectura bisericească românească]]
* [[Broderia bisericească românească]]
* [[Sculptura bisericească românească]]
* [[Muzica bisericească românească]]

==Surse==
*[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9

[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]
[[Categorie:Arte]]