Vizualizare sursă pentru „Anastasie Crimca”

{{Cutie Biografie Episcopi
| Nume = IPS Anastasie Crimca
| Imagine = [[Fișier:Anastasie_Crimca.JPG|220px]]
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
| Reşedinţă = Suceava
| Formulă = IPS
| Titlul = [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]]
| Perioada = 1608–1629
| Predecesor = [[Teodosie Barbovschi]]
| Succesor = Anastasie II
| Hirotonire preot = înainte de 1599
| Hirotonire episcop = iunie 1600
| Consecratori =
| Titluri precedente = Episcop al Rădăuților (1600)<br/>Episcop al Romanului (1606-1608)
| Funcţii = 
| Data naşterii = 1560
| Locul naşterii = Suceava
| Data morţii = [[19 ianuarie]] 1629
| Locul morţii = Suceava
|}}
'''Anastasie Crimca''' (n. 1560, Suceava - d. [[19 ianuarie]] 1629, Suceava) a fost [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]] între anii 1608–1629. Important cărturar de la sfârșitul secolului XVI - începutul secolului XVII, el este și [[ctitor]]ul [[Mănăstirea Dragomirna|Mănăstirii Dragomirna]].

==Viața==
[[Fișier:Anastasie Crimca Self Portrait.jpg|thumb|left|240px|Autoportret-miniatură dintr-un [[liturghier]] (1610)]]
=== Înainte de arhierie ===
Născut în jurul anului 1560, Anastasie Crimca (numele său la naștere era '''Ilie''', primind numele [[monah]]al '''Anastasie''' după ce s-a [[călugăr]]it) era fiul unui negustor bogat din Suceava, nepot de soră al al vestitului boier Luca Stroici.

Într-un document din februarie 1587, apare ca „Ilie diac”. Respectivul document este un act de danie al voievodului Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) pentru „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, a siliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei.<ref name=iorga125> Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 125.</ref> Doi ani mai târziu, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, unde va ctitori mai târziu [[Mănăstirea Dragomirna]].

În 1599 era [[preot]] la Biserica domnească (cu [[hram]]ul „Înălțarea Domnului”) din Suceava. Nu se cunoaște exact data intrării lui în monahism, dar majoritatea surselor indică anul 1600, la [[Mănăstirea Putna]].<ref name=basilica>[https://basilica.ro/douasprezece-aspecte-mai-putin-cunoscute-din-viata-mitropolitului-anastasie-crimca/?swcfpc=1 Gheorghe Anghel, ''Douăsprezece aspecte mai puțin cunoscute din viața Mitropolitului Anastasie Crimca''], 19 ianuarie 2021, ''Basilica.ro''</ref><ref name=pacurariu>[[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'' p. 140</ref>

În timpul stăpânirii lui [[Mihai Viteazul]] în Moldova, a fost ales [[episcop]] al Rădăuților (iunie 1600). După revenirea pe tron a lui Ieremia Movilă (septembrie 1600) a fost îndepărtat din [[scaun]]ul acestei [[Eparhie|eparhii]], retrăgându-se la Dragomirești, lângă Suceava, unde se afla un așezământ monahal mai vechi și unde a ridicat o mică biserică în 1602.<ref name=pacurariu/>

La începutul anului 1606 a fost ales episcop de Roman, unde a păstorit până în 1608.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 124.</ref>

=== Perioada arhierească ===
După moartea mitropolitului [[Teodosie Barbovschi]] (23 februarie 1608), Anastasie Crimca a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]].<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 126.</ref>

În anul 1617 s-a iscat însă o neînțelegere între mitropolitul Anastasie și Radu Mihnea, care a dus la înlăturarea sa din [[scaun]]ul mitropolian. Pricina acestei neînțelegeri stă în faptul că mitropolitul s-a împotrivit multor închinări de mănăstiri moldovene la Locurile Sfinte, făcute de acest domn, ca și afluenței de greci la dregătoriile țării. A fost înlocuit cu mitropolitul Teofan, al treilea ierarh cu acest nume care a păstorit în scaunul de la Suceava. Această schimbare s-a petrecut prin iunie 1617. De la Teofan al III-lea se păstrează o Pravilă, scrisă cu cheltuiala sa la [[mănăstirea Bistrița (Neamț)|mănăstirea Bistrița]]. Este amintit în câteva acte de la Radu Mihnea (1616-1619 și 1623-1626) și chiar de la urmașul său Gaspar Grațiani (1619-1620). Totodată, acesta l-a reașezat pe Anastasie în scaun, în primăvara anului 1619 (între 23 aprilie și 16 mai).

În 1622-1623 se găsea la Bistrița din Oltenia ca «fost mitropolit al Sucevei». Probabil l-a însoțit pe Radu Mihnea care acum era domn în Țara Românească. Proin mitropolitul Teofan se pare că s-a retras la [[mănăstirea Slatina]], unde a mai trăit peste 20 de ani.

ÎPS Anastasie Crimca a trecut la Domnul pe data de [[19 ianuarie]] 1629. Călugărul misionar franciscan Paolo Bonnicio, aflat în trecere prin Moldova, notează că mitropolitul „''a murit, pe neașteptate, în fața voievodului Barnovschi''”. Impresionat de neașteptata moarte a ierarhului, un alt contemporan nota: „''În anul 7137 [1629], luna ianuarie 19, la curtea din Iași, a murit năprasnic și iute, în fața domnului său, Arhiepiscopul Anastasie Mitropolit. Domnea atunci Miron Barnovschi Moghilă voievod. Și l-au îngropat la mănăstirea sa nou-zidită Dragomirna''”.<ref>[https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/moartea-neasteptata-mitropolitului-anastasie-crimca Pr. prof. dr. Bogdan Racu, ''Anastasie Crimca''], Doxologia.ro, accesat la 8 februarie 2021</ref>

== Contribuții social-culturale ==
În afară de îndeplinirea cu strictețe a îndatoririlor religioase ce îi reveneau în calitate de mitropolit, IPS Anastasie Crimca a rămas în istorie și prin multele sale acțiuni filantropice și culturale.

=== Bolnițe și spitale ===
ÎPS Anastasie Crimca a fost unul dintre primii întemeietori de bolnițe și spitale din țările române. Pentru alinarea suferințelor celor mulți și săraci, prima sa ctitorie de la Dragomirna (așezământul din 1602) a fost transformată în bolniță, iar în 1619 a înființat, pe cheltuiala lui, primul spital atestat documentar din Moldova, la Suceava<ref name=pacurariu/>.

=== Caligrafie și miniaturism ===
La [[Mănăstirea Dragomirna]] a înființat o adevărată școală de caligrafi și miniaturiști (el însuși fiind un foarte talentat miniaturist), de la care s-au păstrat un număr important de manuscrise. Este considerat ca fiind primul autoportretist din pictura ortodoxă românească. Pe unul dintre manuscrisele păstrate în muzeul de la Dragomirna poate fi admirat și în prezent autoportretul său, reprezentat la rugăciune, în genunchi și în veșminte de arhiereu, în fața sfinților ierarhi liturghisitori. 

Conform G. Popescu-Vîlcea, opera lui Anastasie Crimca constituie „o ultimă înflorire şi sclipire a miniaturisticii moldoveneşti, în faţa influenţei crescânde a tiparului”<ref name="păcurariu2" />.

=== Regulament monahal ===

Izvoarele vremii arată că vlădica Anastasie a fost preocupat mereu de ridicarea morală, socială și culturală a [[cler]]ului din Moldova. În această lucrare a găsit un sprijin statornic în domnitorul Miron Barnovschi.

Astfel, în toamna anului 1626 mitropolitul Anastasie a întrunit într-un [[sobor]] pe sufraganii săi de la [[Arhiepiscopia Romanului și Bacăului|Roman]], [[Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților|Rădăuți]] și [[Episcopia Hușilor|Huși]], luând unele măsuri pentru îndrumarea vieții monahale, întocmind un regulament monahal care trebuia aplicat în toate mănăstirile din Moldova. Documentul datează din 20 septembrie 1626 și este cunoscut în istoria Bisericii Ortodoxe Române ca „Regulamentul lui Crimca”<ref name=basilica/>.

Prin așezământul întocmit atunci, se hotăra ca viețuitorii din mănăstiri să nu mai aibă averi, să nu împrumute bani cu dobândă, [[egumen]]ul să fie ales de soborul mănăstirii pe un an, cu dreptul de a putea fi reales, să mănânce cu toții la masa obștească, să nu se primească călugărițe sau alte femei în mănăstirile de călugări. Se prevedea apoi să nu mai fie primiți în mănăstirile moldovene «ungureni», adică români din Transilvania. Această măsură a fost luată fie de teamă ca aceștia să nu aducă oarecare practici catolice sau calviniste, care să influențeze în sens negativ pe călugării moldoveni, fie pentru a evita neplăcerile cu conducătorii politici ai Transilvaniei, care se vor fi plâns domnilor Moldovei că iobagii lor se călugăresc în mănăstirile de peste munți. 

La începutul anului 1627, domnitorul Miron Barnovschi - în înțelegere cu mitropolitul - a hotărât scutirea tuturor slujitorilor mănăstirilor de orice dări, în afară de cele către domnie.

=== Diplomație ===
A avut contribuții importante în diplomația acelei epoci. Astfel, el a îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor Moldovei (Radu Mihnea și Miron Barnovschi), fiindu-i de folos și cunoașterea a mai multor limbi străine.

=== Ctitorii ===
[[Ctitor]] al Mănăstirii Dragomirna, a ridicat acolo biserica mare a mănăstirii, cu [[hram]]ul [[Pogorârea Sfântului Duh]]. Construcția acestui sfânt lăcaș a început de pe vremea când Anastasie Crimca era episcop de Roman și a fost terminată în 1609, pe când el era deja mitropolit al Moldovei ([[târnosire]]a bisericii s-a săvârșit la [[1 septembrie]] 1609).

===Scrieri===
S-au păstrat 25 de manuscrise de la Anastasie Crimca, toate scrise în [[limba slavonă]], care era limba de cult în acea perioadă. Majoritatea acestor manuscrise sunt împodobite cu miniaturi: trei [[tetraevangheliar]]e, trei [[liturghier]]e și o [[psaltire]] la Dragomirna, iar restul (cărți de cult, vieți de sfinți etc.) în biblioteci de peste hotare (7 în Moscova, 3 în Sankt Petersburg, 3 în Liov etc.). În aceste manuscrise se află și peste 250 de miniaturi (scene și portrete biblice), la care se adaugă frontispicii și inițiale înflorate, precum și 15 autoportrete lucrate de mitropolit sau de ucenicii lui.<ref name=pacurariu/>

== Moștenire culturală ==

Pr. [[Mircea Păcurariu]] rezumă activitatea lui mitropolitului Anastasie Crimca astfel<ref name="păcurariu2"> [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.</ref>:

:''Mitropolitul Anastasie a desfăşurat o bogată activitate pastoral-socială şi cultural-artistică, fiind unul dintre cei mai luminaţi ierarhi din trecutul Bisericii noastre. Cele două biserici ctitorite la Dragomirna, eclesiarnița de la catedrala mitropolitană din Suceava, cele două spitale de la Dragomirna şi Suceava, grija faţă de clerul de mir şi monahal, protestul său energic împotriva amestecului străin în treburile ţării şi ale Bisericii, manuscrisele împodobite cu miniaturi, ca şi îndelungata activitate ca episcop şi mitropolit, aşază pe Anastasie Crimca în rândul marilor ierarhi din trecutul Bisericii româneşti. Prin multiplele sale realizări, el a deschis drumul vrednicilor ierarhi cărturari din perioada imediat următoare, luptători pentru apărarea tezaurului de credinţă ortodoxă şi pentru propăşirea cultural-spirituală a Bisericilor pe care le păstoreau.''

==Referințe==
<small><references /></small>

==Bibliografie==
* Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
* [[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'', Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.

{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Teodosie Barbovschi]]|
titlu=[[Listă a mitropoliților Moldovei|Mitropolit al Moldovei]]|
ani=1608–1629|
după=Anastasie II}}
{{end box}}

[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie:Mitropolia Moldovei]]
[[Categorie:Ierarhi români]]
[[Categorie:Ctitori]]