Vizualizare sursă pentru „Ioan Moshu”

{{Articol de calitate}}{{Sfinti
|nume= Ioan Moshu
|Imagine=[[Image:Ioanmoshu.JPG|250px|Ioan Moshu]]
|nastere= între 550 și 570
|adormire= după 620 și înainte de 634
|localizare= Aigai, provincia Cilicia, Imperiul Bizantin
|recunoastere= toate Bisericile ortodoxe
|etnie= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] bizantin
|tip= [[cuvios]]
|canonizare= necunoscută
|calendar=[[11 martie]]
|biserici= 
|site=
|}}'''Ioan Moshu''' (gr. Ιωάννης Μόσχος sau Ιωάννης ὁ τοῦ Μόσχου - o tou Moschou = „fiul lui Moschos”) a fost un [[călugăr]] și scriitor bizantin de la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, autor al ''Limonariului'', o lucrare ascetică populară în [[spiritualitate]]a [[Monahism|monastică]] ortodoxă. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[11 martie]].

==Viața==
Cele mai multe lucruri care se știu despre Ioan Moshu reies indirect din ''[[Limonariu]]''.

Data nașterii sale nu este cunoscută, dar este situată între 550 și 570<ref>Vincent Déroche, "Introduction"; în: Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006, p.11.</ref> în Aigai (Cilicia)<ref>''Limonariu'', cap. 171.</ref>. S-a [[călugăr]]it, probabil de foarte tânăr, la [[mănăstire]]a Sfântului [[Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște|Teodosie Chinoviarhul]] (azi Deir Dosi, situată la SE de [[Ierusalim]], pe valea Chedronului, în apropiere de [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit]]), unde l-a cunoscut și pe [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], viitorul [[Listă a patriarhilor Ierusalimului|patriarh al Ierusalimului]] în anii 634-638, care trebuie să fi fost ceva mai tânăr, devenindu-i [[ucenic]] și prieten în același timp.

Ioan Moshu a trăit însă și în alte mănăstiri din [[Iudeea]]: 10 ani la Fara sau Faran (în Iudeea, la 7 km NE de Ierusalim, nu în Faran din Peninsula Sinai)<ref>''Limonariu'', cap. 11.</ref>, Noua Lavră a Iudeii (situată lângă Thekoa, la aprox. 14 km S de [[Betleem]] și 6 km S de [[lavră|Lavra]] Sfântului [[Hariton Mărturisitorul|Hariton]] de la Suka).

În timpul împăratului Tiberiu Constantin (578-582) a călătorit în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Egipt]] și în peninsula Sinai, împreună cu monahul Sofronie ([[Muntele Sinai]]<ref>''Limonariu'', cap. 123.</ref>, dar probabil și la Faran și Rait).

În 594 s-a întors în Palestina și a participat la întronizarea patriarhului [[Amos al Ierusalimului]].

În 604 a călătorit la [[Antiohia]] și în împrejurimile acesteia.

Împreună cu Sofronie, a fost sfătuitor în [[teologie]] și viață bisericească pe lângă patriarhul [[Ioan cel Milostiv]] al Alexandriei (610-619, mort în exil în Cipru la anul 620)<ref>cf. Leontie de Neapole, ''Viața Sf. Ioan cel Milostiv'' - ''apud'' Vincent Déroche.</ref>. 

După căderea Ierusalimului sub perși, în 614, a plecat la Roma („marea cetate a Romanilor”), fără să se poată spune dacă direct sau trecând pe la [[Alexandria]], de unde ar fi putut pleca mai întâi în Cipru împreună cu patriarhul [[Ioan cel Milostiv]] în 619. La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în anul 620, a scris împreună cu Sofronie o primă biografie a acestuia, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate<ref>Cf. H. Delehaye, ''Analecta Bollandiana'' 45, 1927, p. 19-73.</ref>.

Ioan Moshu a murit după anul 620 (dar înainte de anul 634, când Sofronie i-a adus [[moaște]]le în [[Țara Sfântă]] pentru a le îngropa, după dorința lui, la Sinai). Cum însă Muntele Sinai era invadat de saracini (gr. ''agareni''), Sofronie l-a îngropat la mănăstirea Sf. Teodosie, mănăstirea de [[metanie]], unde [[mormânt]]ul lui există până astăzi<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', consideră că acestea ar fi datele sigure din biografia lui Ioan Moshu, și alte precizări mai detaliate ar fi speculative în stadiul actual al cercetărilor (2006).</ref>.

Ioan Moshu nu are o zi de prăznuire, pentru că nu a fost cinstit ca un sfânt decât prin [[Sfânta Tradiție|tradiție]] și nu printr-o [[proslăvire]] sau recunoaștere expresă din partea vreunei Biserici Ortodoxe, dar unii consideră că ar putea fi prăznuit împreună cu Sofronie la [[11 martie]]<ref>Cf. http://www.orthodoxengland.org.uk/johns.htm</ref>.

==Nume și supranume==
Probabil încă din viață, Ioan Moshu a primit supranumele de „''ἐυκρατας''” (și nu de „''ὁ ἐγκρατής''”, cum greșit este considerat uneori). După V. Déroche, supranumele de ''Evcrata'' ar desemna probabil apartenența lui Ioan Moshu la o frăție monastică cu acest nume, care este atestată istoric la [[Constantinopol]], la sinodul din 536, dar și în Africa<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p. 10-11</ref>.

==Scrieri==
După cât cunoaște [[Patristică|Patristica]] până în acest moment, Ioan Moshu este autorul a două scrieri: ''Limonariul'' sau ''Livada duhovnicească'' - o scriere [[Hagiografie|aghiografică]] de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, scrisă împreună cu Sofronie.

===Limomariul===
''Limonariul'' (gr. ''Leimon'') sau ''Livada duhovnicească'' (lat. ''Pratum spirituale''<ref>en. ''Spiritual Meadow''; fr. ''Le Pré spirituel''</ref>) este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute. 

''Limonariul'' se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al [[pateric]]elor (gr. ''paterika'' sau ''gerontikon'')<ref>. Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Părinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și alte lucrări de același gen: ''Historia monachorum'' (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), ''Istoria lausiacă'' a lui [[Paladie]], la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), ''Povestirile lui avva Daniel de la Schetis'' (sec. al VI-lea).</ref>. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale [[Părinţii pustiei|Părinților pustiei]], care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, ''Limonariul'' relatează fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice<ref>Cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din ''Limonariu''.</ref>), culese din multele călătorii și [[pelerinaj]]e pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, pe la diferite mănăstiri din [[Țara Sfântă]], Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții. 

Compoziția ''Limonariului'' nu ține seama de ordinea cronologică a faptelor relatate. Lucrarea este organizată după două principii: fie caută să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj, un loc sau o mănăstire, fie pune la un loc povestiri care se înrudesc tematic<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.16</ref>.

În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie ''Limonariul'' la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca „memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folos”<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.17</ref>, și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, ''Limonariul'' aduce multe informații și dezvăluie multe aspecte ale lumii monastice de atunci: acesta surprinde mentalitățile, viziunile și conceptele [[Teologie|teologice]] vehiculate în acea epocă în [[Biserică]] (cum ar fi de exemplu raportarea la [[Sfânta Împărtășanie]] sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau [[eretic]]i etc.).

====Istoria textului și ediții====
Istoria texului ''Limonariului'' este complexă și nu există nici până astăzi o ediție critică definitivă.

''Limonariul'' a fost pentru întâia oară editat de Fronton du Duc în ''Auctarium biblioth. patrum,'' II (Paris, 1624), 1057-1159. O ediție mai completă, având în total 219 capitole, a fost editată de Cotelier în ''Ecclesiae Graecae Monumenta'', II (Paris, 1681), și a fost apoi reluată de J.-P. Migne, în ''[[Patrologia Graeca]]''. LXXXVII, III, 2851-3112. O traducere veche latină din secolul al XIV-lea, făcută de Ambrose Traversari, urmează manuscrisul ''Laurentinus'' X 3, care are 301 capitole, și este publicată în Migne, ''[[Patrologia Latina]]'', LXXIV, 121-240. 

Dar [[Fotie cel Mare]], în secolul al IX-lea, cunoștea două versiuni, una în 304 capitole, alta în 342 capitole<ref>Fotie cel Mare, [[Biblioteca]] (cod. 198).</ref>. Aceste două versiuni nu au fost deocamdată identificate, dar ele ar putea fi apropiate de varianta greacă din ms. ''Laurentinus'' X 3 (de care s-a servit Traversari pentru traducerea lui în limba latină în sec. XIV).

În secolul XX, două mici mici colecții complementare au fost identificate de Th. Nissen (în 1938 - 14 capitole)<ref>„Unbekannte Erzahlungen aus dem ''Pratum spirituale''”, ''Bizantinische Zeitschrift'' 38, 1938, p. 351-376 (după manuscrisul ''Berolinensis graecus'' 221)</ref> și E. Mioni (în 1951 - 12 capitole)<ref>„Il ''Pratum spirituale'' di Giovanni Mosco”, ''Orientalia Christiana Periodica'' 17, 1951, p. 61-94 (conține și un studiu despre tradiția manuscrisă)</ref>, care nu se găsesc în ediția Migne.

În limba română, ''Limonariul'' a fost tradus și comentat de Pr. [[Teodor Bodogae]] şi Pr. [[Dumitru Fecioru]], la editura Episcopiei de Alba Iulia, 1991, 221 p. și anexe - ISBN: 973-95465-0-1 .	
 
===Biografia Sf. Ioan cel Milostiv===
La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în Cipru, în anul 620, Ioan Moshu a scris, împreună cu Sofronie, o biografie sau „o viață” a sfântului patriarh al Alexandriei. Tot ce s-a păstrat (cunoscut până acum) din acest text este un fragment; mai precis, un rezumat al acestei biografii sau vieți s-a păstrat în primul capitol din ''Viața Sfântului Ioan cel Milostiv'' (lat. "Vita S. Joanni Eleemosynarii"), scrisă prin anii 640-650 de Leontie de Neapole și păstrată sub numele lui [[Simeon Metafrastul]] (''P.G.'', CXIV, 895-966).

==Iconografie==
O icoană a Sf. Ioan Moshu se găsește în biserica-criptă în care el este înmormântat în Mănăstirea Sfântului Teodosie din Țara Sfântă. Această icoană este inscripționată în grecește ''ὁ Αγιος Ιωάννης ὁ Μόσχος'' și îl reprezintă ca pe un [[monah]] cu o carte (''Limonariul'', probabil) în mâna dreaptă și cu o pană de scriitor în mâna stângă.

==Galerie de imagini==
<gallery>
Image:St-Theodosius-Monastery-Holy-Land2.JPG|<small>Mănăstirea Sfântul-Teodosie, Țara Sfântă</small>
Image:St-Theodosius-Monastery-Holy-Land.JPG|<small>Mănăstirea Sfântul-Teodosie, Țara Sfântă</small>
Image:Burial-crypte-thodosius-palestine.JPG|<small>Cripta funerară a Mănăstirii Sfântul Teodosie, unde este și mormântul sfântului Teodosie, a sfântului Ioan Moshu și a alor sfinți</small>
Image:John-Moschus-tomb.JPG|<small>Mormântul sfântului Ioan Moshu, în cripta funerară a Mănăstirii Sfântul Teodosie</small>
</gallery>

==Note==
<small>{{reflist|2}}</small>

==Surse==
*Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006.
*Herbermann, Charles, ed. (1913). "Johannes Moschus". ''Catholic Encyclopedia''. Robert Appleton Company.
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Joannes_Moschus Wikipedia:Joannes Moschus]
*[http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Johannes_Moschus Wikisource:Johannes Moschus]

==A se vedea și==
*[[Sofronie I al Ierusalimului]]
*[[Ioan cel Milostiv]]

==Legături externe==
*ro: [http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/limonariu.htm Limonariu sau livada duhovnicească a Fericitului Ioan Evcrata], Episcopia Ortodoxă de Alba-Iulia [Isvoare duhovniceşti], Alba-Iulia, 1991 (online pe siteul Mănăstirii Săraca).
*en: [http://www.monachos.net/content/patristics/patristictexts/173-moschus-meadow Spiritual Meadow - English translation of The Spiritual Meadow by Benedict Baker]
*en: [http://www.vitae-patrum.org.uk/page141.html Spiritual Meadow - English translation of the Latin of Ambrosius Camaldulensis]

[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
[[Categorie:Articole de calitate]]