Vizualizare sursă pentru „Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)”

{{În curs}}
{{Infocaseta Biserică
| Nume =Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)
| Imagine =[[Imagine:Biserica_Sf_Gheorghe_Nou_1.jpg|290 px|Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”]]
| Localizare =București, Bd-ul. I. C. Bratianu nr. 1
| Jurisdicţie =[[Arhiepiscopia Bucureştilor]]
| Hram = [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]]<br>[[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]]<br>[[Constantin Brâncoveanu|Sfinții Martiri Brâncoveni]]<br>[[Parascheva de la Iași|Sfânta Cuvioasă Parascheva]]
| Târnosire =1706
| Ctitor =Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]
| Stil arhitectonic =brâncovenesc
| Arhitect =
| Pictor =
| Suprafaţă= 
| Înălţime = 
| Site web =http://www.sfantulgheorghenou.ro/
|}}
[[Fișier:Biserica_Sf_Gheorghe_Nou_3.jpg|thumb|300 px|Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”; în față, statuia Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]]]
'''Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”''' este o [[Biserică#Biserica – locaş de rugăciune|biserică]] [[Biserica Ortodoxă|ortodoxă]], construită în stil brâncovenesc, aflată în centrul municipiului București (pe  Bulevardul I. C. Bratianu nr. 1), la „kilometrul zero al României”. Este o [[ctitor]]ie a Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]], [[hram]]ul sfântului lăcaș fiind [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]] (la [[23 aprilie]]). În prezent, biserica mai are încă trei hramuri: [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]] ([[6 decembrie]]), [[Constantin Brâncoveanu|Sfinții Martiri Brâncoveni]] ([[16 august]]) și [[Parascheva de la Iași|Sfânta Cuvioasă Parascheva]] ([[14 octombrie]]).<ref name="crestinortodox">[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-gheorghe-nou-138510.html CrestinOrtodox.ro: ''Biserica Sfântul Gheorghe Nou'', 6 decembrie 2012.]</ref>

Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''B-II-m-A-18225''.<ref name="Lista">[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 16 noiembrie 2015.</ref>

==Istoric==
Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]] a construit din temelii această biserică pe locul uneia mai vechi, care se ruinase. A păstrat însă, așa cum era obiceiul, [[hram]]ul bisericii: [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]]. Din acest motiv, în limbaj popular, noua biserică a început să fie numită „Sfântul Gheorghe Nou”, deși epitetul „''nou''” se referea la sfântul lăcaș, nu la Sf. Gheorghe. Acest nume s-a păstrat în timp, bucureștenii referindu-se și în prezent cu același nume la biserică și la mica piață din fața ei (unde se află un monument simbolizând „kilometrul zero al României”, deoarece din acel punct sunt măsurate distanțele rutiere dintre București și principalele orașe ale țării, monument inaugurat în 1938).

Una dintre cele mai vechi mărturii despre această sfânta biserică, cea anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, a rămas de la francezul Pierre Lescalopier, care, trecând prin București în anul 1574, consemnează existența Bisericii Sfântul Gheorghe, construită din lemn, pe o temelie din pietre de râu. Referitor la vechea biserică, anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, cronicarul Radu Greceanu relatează că în anul 1599 voievodul [[Mihai Viteazul]] și soția lui, doamna Stanca, au dăruit acestei biserici [[moaște]]le [[Nicolae al Mirelor|Sfântului Ierarh Nicolae]] (mai exact mâna dreaptă a sfântului, care se află și în prezent la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”). În anul 1625, la îndemnul [[patriarh]]ului Dositei al [[Ierusalim]]ului, un bogat dregător grec al Porții Otomane, pe nume Panaiotis Nikusios Mamona, a refăcut biserica, după modelul celei aflate pe dealul Stenimachos, din insula Halki. Același Panaiotis Mamona a construit și o serie de clădiri anexe, în jurul bisericii. Apoi, în timpul domniei lui Antonie Vodă (1669-1672), Biserica Sfântul Gheorghe a fost închinată [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Bisericii Sfântului Mormânt, din Ierusalim]].<ref name="crestinortodox"/>

Cronicarul Radu Greceanu consemnează că în cel de-al 17-lea an de domnie al sfântului voievod Constantin Brâncoveanu, acesta a hotărât să construiască cea mai de seamă biserică din București. Un arhitect străin, Veseleil, a fost însărcinat cu proiectarea și construcția edificiului, marele aga Enache Văcărescu fiind drept ispravnic al șantierului. Realizarea picturii interioare i-a fost încredințată vestitului zugrav Pârvu Mutu, aflat atunci în deplinătate artistică și întemeietor al unei adevărate școli de pictură bisericească în Țara Românească. [[Târnosire]]a sfântului lăcaș a avut loc la 29 iunie 1707, ziua de [[prăznuire]] a [[Apostolul Petru|Sfinților Apostoli Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]]. A fost un eveniment foarte important, la care au luat parte voievodul Constantin Brâncoveanu împreună cu familia sa, marii boieri, membrii breslelor bucureștene și mii de credincioși. Slujba a fost oficiată de un sobor de înalți [[ierarh]]i, printre care [[mitropolit]]ul Țării Românești, Teodosie, cu toți arhiereii și egumenii, patriarhii Hrisant al Ierusalimului și Gherasim al Alexandriei, precum și alți arhierei din [[Eparhie|eparhiile]] de la sud de Dunăre.

Biserica s-a păstrat în stare bună până în 1802, când, în urma puternicului cutremur care a avut loc atunci, a fost grav avariată. S-au prăbușit atunci turlele, păstrându-se numai postamentul de la turla cea mare. După numai doi ani, la 28 august 1804, Bucureștiul a fost devastat de un nou cutremur și de un incendiu, iar Biserica Sf. Gheorghe a avut din nou de suferit. Un alt seism, din 11 ianuarie 1838, a pus încă odată la încercare vechea ctitorie brâncovenească, iar la 23 martie 1847 un incendiu devastator, care a distrus o mare parte a capitalei, a adus mari pagube și ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu. Au ars atunci toate clădirile din incinta mănăstirii, fiind distruse multe documente importante și obiecte de patrimoniu, dar biserica a fost salvată printr-o minune dumnezeească.<ref name="istoric">[http://www.sfantulgheorghenou.ro/istoric/ Biserica Sfântul Gheorghe Nou, lăcaș voievodal al Sfinților Martiri Brâncoveni - Istoric], accesat 5 decembrie 2015</ref> Totuși, după acest incendiu, au trebuit refăcute unele părți ale construcției, apelându-se iar la un arhitect străin, 
Xavier Villacrosse Aine (cel care a realizat ulterior ''pasajul Villacrosse'' dintre Calea Victoriei și Strada Lipscani); acesta însă a realizat o lucrare oarecum diferită de forma inițială a bisericii.

În secolul XX, după cutremurele din anii 1940 și 1977, a trebuit din nou ca biserica să fie consolidată și renovată.

==Arhitectură==
Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București este un exemplu clasic al „stilului brâncovenesc”. Termenul ''stil brâncovenesc'' sau ''artă brâncovenească'' caracterizează in istoriografia română de artă arhitectura și artele plastice în Țara Românească din timpul domniei lui [[Constantin Brâncoveanu]] (1688-1714). Deoarece această epocă a influențat și evoluțiile de mai târziu ale arhitecturii românești, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor domnitori fanarioți, până către anul 1730.

==În prezent==

Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” s-a aflat în ultimii ani într-un amplu proces de restaurare, devenind un măreț monument de artă și istorie, care pune în valoare frumusețea stilului brâncovenesc, stil datorat marelui ctitor, voievod și martir pentru Hristos, [[Constantin  Brâncoveanu]]. A fost consolidată structura clădirii, afectată de cutremurul din 1977. În anul 2008 s-a redeschis șantierul de pictură, care se întrerupsese în 1998, după ce se executaseră lucrări numai la sfântul [[altar]] și la turla principală. Echipa de pictori condusă de către maestrul Ioan Moldoveanu a început restaurarea și refacerea picturii în tehnica „frescă”, fiind pictată întreaga suprafață din [[naos]] și [[pronaos]], turla din pronaos și cafasul. Suprafața totală pictată în decursul a trei ani (2008-2011) este de peste 1000 de metri pătrați. Tot în această perioadă au mai fost efectuate și alte lucrări de renovare, printre care: înlocuirea întregului acoperiș folosindu-se tablă de zinc-titan cu grosimea de 0,7 mm, refacerea și restaurarea mobilierului interior al bisericii lucrat în stil brâncovenesc, precum și restaurarea ușii originale de la intrarea în biserică, cu o înălțime de 5 metri, păstrându-se intacte elementele decorative si sculpturile inițiale. De asemenea, au fost refăcute din bronz masiv toate candelabrele bisericii și au fost restaurate candelele originale, fiind repuse în valoare.<ref name="istoric"/> 
Racla cu [[moaște]]le Sfântului Ierarh Nicolae lucrată din argint curat și aurită, împodobită cu pietre prețioase, a fost refăcută după descrierea făcută de cronicarul Radu Greceanu. Totodată a fost restaurat sfântul epitaf lucrat de doamna Marica Brâncoveanu în perioada durerosului său exil și adus de ea în Biserica Sfântul Gheorghe Nou la anul 1720. 


În fața sfântului lăcaș străjuiește statuia [[ctitor]]ului, Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu, operă a sculptorului Oscar Han, realizată din bronz în 1939.

==Note==
<references/>

==Legături externe==
* [http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/07/13/la-pas-prin-bucuresti-biserica-sfantul-gheorghe-nou-10-34-54 Mariana Zbora-Ciurel, ''La pas prin București: Biserica Sfântul Gheorghe Nou'', 13 iulie 2014]

[[Categorie:Biserici din București|Gheorghe]]