Unitatea în Biserica lui Hristos

Sârguiţi-vă să păziţi unitatea Duhului întru legătura păcii. 4 Este un singur Trup/Corp şi un singur Duh, precum aţi fost şi chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre; J este Un singur Hristos, o singură credinţă, un singur botez; 6 este Un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, Care e peste toate, prin toate şi în toţi. 7 Şi fiecăruia dintre noi i s-a dat harul pe măsura darului lui Hristos. [...] 11 Şi El i-a dat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 12 spre desăvârşirea sfinţilor, spre lucrul slujirii, spre zidirea trupului/corpului lui Hristos, 13 până ce vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la statura de bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim prunci duşi de valuri şi purtaţi încolo şi încoace de orice vânt al învăţăturii prin hazardul oamenilor, cu vicleşug spre uneltirea rătăcirii, ,s ci ţinând adevărul în iubire să sporim întru toate pentru El, Care este Capul, Hristos, 16 din Care tot trupul/ corpul bine închegat şi alcătuit îşi face creşterea potrivit lucrării măsurate a fiecărui membru spre zidirea lui însuşi în iubire. H r is to s — Ico a n ă a T a t ă lu i şi C a p a l c r e a ţ ie i în B is e r ic ă Coloseni 1, 12-20 12 Mulţumesc Tatălui Care ne-a făcut destoinici de partea moştenirii sfinţilor în lumină, 13 Care ne-a izbăvit din puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, 14 întru Care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor. 15 Care e Chip/Icoană a Dumnezeului nevăzut, întâi-născutul întregii creaţii; 16 pentru că în El au fost create toate, cele din ceruri şi de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpânii, fie puteri — toate au fost create prin El şi pentru El, 17 şi El este înainte de toate şi toate în El s-au alcătuit. 8 Şi El este Capul Trupului/Corpului, al Bisericii; El Care e început, întâi-născut din morţi, ca să fie El întâiul întru toate; 19 pentru că în El I-a bineplăcut [lui Dumnezeu] să locuiască toată plinătatea, 20 şi prin El să împace cu Sine toate, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. 3 4 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to lic P r e ş t iin ţ a ş i p r e d e s t in a ţ ia în f ie r ii în T a t ă l p r in H r is to s în D u h u l Romani 8, 14-22. 29-30 14 Câţi sunt mânaţi de Duhul sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Pentru că n-aţi primit un duh de sclavie, iarăşi spre frică, ci aţi primit un duh de înfiere, în Care strigăm: „Awa! Tată!” 16 însuşi Acest Duh dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu; 17 iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El. 18 Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt demne de slava care ni se va descoperi. 9 Creaţia întreagă arde de nerăbdare aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 întrucât creaţia a fost supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci din pricina celui care a supus-o, cu nădejde 21 că însăşi creaţia va fi eliberată de sclavia stricăciunii spre libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu; 22 căci ştim că toată creaţia suspină şi e în dureri de naştere până acum. [...] 29 [Dumnezeu] pe cei pe care i-a preştiut, pe aceştia i-a şi prehotărât/predestinat să fie conformi chipului/icoanei Fiului Său, ca El să fie întâi-născutul între mulţi fraţi; 30 iar pe cei pe care i-a prehotărât/predestinat, pe aceştia i-a şi chemat, iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit, iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi slăvit. M ă r tu r is ir e ş i c re d in ţă Romani 10, 6-13 6 Dreptatea din credinţă zice aşa: „Să nu spui în mintea ta: Cine se va sui la cer?” [Dt 30, 12] ca să coboare pe Hristos! 7 Sau: „Cine se va coborî în adânc?” [cf. Dt 30, 13] ca să ridice pe Hristos din morţi! 8 Dar ce zice? „Aproape de tine este cuvântul: în gura ta şi în inima ta” [Dt 30, 14], şi anume cuvântul credinţei pe care-1 propovăduim. 9 Pentru că dacă vei mărturisi cu gura ta „Domn” [.Kyrios] pe Iisus şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a sculat din morţi, te vei mântui; 10 căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. 11 Pentru că zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi ruşinat” [Is 28, 16] .12 Fiindcă nu este deosebire între iudeu şi păgân, pentru că Acelaşi este Domnul tuturor Care-i îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă; 13 căci „oricine va chema Numele Domnului se va mântui” [Ioil 2, 32]. Rugăciuni pentru toţi 1 Timotei 2, 1-4 1 Vă îndemn deci înainte de toate să faceţi cereri, rugăciuni, intervenţii şi mulţumiri pentru toţi oamenii, 2 pentru împărat şi pentru cei sus-puşi, ca să 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l i c ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s tam e n t 3 4 9 petrecem o viaţă paşnică şi liniştită în toată cucernicia şi cuviinţa. 3 Acest lucru este frumos şi primit înaintea Mântuitorului nostru Dumnezeu, 4 Care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la recunoaşterea adevărului. U n s in g u r D um n e z e u ş i Un s in g u r M ijlo c ito r 1 Timotei 2, 5-7 5 Pentru că este Un singur Dumnezeu şi Un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, un om Hristos/Mesia Iisus, 6 Care S-a dat pe Sine însuşi preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturie dată la timpul său. 7 Pentru care am fost pus vestitor şi apostol — spun adevărul, nu mint — învăţător al neamurilor/păgânilor în credinţă şi adevăr. B ă rb a ţ ii 1 Timotei 2, 8 8 Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini cuvioase, fără mânie şi alt gând. F em e ile I Timotei 2, 9-15 9 Asemenea şi femeile în îmbrăcăminte cuviincioasă să se împodobească cu sfială şi cuminţenie, nu cu cosiţe împletite cu aur, cu mărgăritare sau cu veşmânt de mult preţ, 10 ci prin fapte bune, lucru cuvenit unor femei care au făgăduit cinstirea lui Dumnezeu. " Femeia să se înveţe în linişte cu toată supunerea; 12 nu-i îngădui femeii să înveţe pe alţii, nici să-l stăpânească pe bărbat, ci să fie în linişte. 13 Fiindcă Adam a fost plăsmuit primul, apoi Eva; 14 şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia a fost amăgită şi a ajuns să calce porunca. 15 Dar se va mântui prin naştere de copii, dacă va rămâne în credinţă şi iubire, şi în sfinţire cu cuminţenie. E p is co p u l 1 Timotei 3, 1-7 1 Credincios este cuvântul: dacă pofteşte cineva episcopie [supraveghere], doreşte un lucru bun. 2 Se cuvine deci ca episcopul să fie ireproşabil, bărbat al unei singure femei, treaz, cuminte, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, 3 nebeţiv, nebătăuş, ci blând, necertăreţ, neiubitor de arginţi, 4 fiind în chip frumos întâi-stătător [proistamenon] al casei lui, având copii în supunere cu toată cuviinţa — 5 căci cine nu ştie să fie întâi-stătător al casei lui, cum va purta de grijă de Biserica/Adunarea lui Dumnezeu? —, nu proaspăt botezat, ca nu cumva înfumurându-se să cadă în osânda diavo3 5 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to l i c lului.7 Mai trebuie să aibă mărturie bună şi de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului. D ia c o n ii 1 Timotei 3, 8-13 s Asemenea şi diaconii să fie cuviincioşi, nu cu două vorbe, nu dedaţi la vin mult, nici la câştig ruşinos, 9 având taina credinţei într-o conştiinţă curată. 10 Şi ei să fie puşi mai întâi la încercare şi apoi să fie diaconiţi, dacă sunt nevinovaţi. 11 Asemenea şi femei cuviincioase, neclevetitoare, treze şi credincioase în toate. 12 Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, întâistătători în chip frumos ai copiilor şi caselor lor; 13 căci cei ce diaconesc frumos îşi agonisesc o treaptă frumoasă şi multă îndrăznire în credinţa cea în Hristos Iisus. B ise r ic a ş i ta in a d r e p t e i-c r e d in ţ e 1 Timotei 3, 14-16 14 Acestea ţi le scriu nădăjduind să vin la tine repede; 15 ca să ştii, dacă întârzii, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care e Biserica/Adunarea lui Dumnezeu, stâlp şi temelie a Adevărului. 16 Şi într-adevăr mare este taina bunei-cinstiri/dreptei-credinţe [mysterion eusebeias]: El a fost arătat în trup, îndreptăţit în Duh, văzut de îngeri, vestit între neamuri/păgâni, crezut în lume, luat sus în slavă. M ă r t u r is ir e a b u n ă în fa ţa în v ă ţ ă tu r ilo r m in c in o a s e 1 Timotei 6, 3-5. 9-16. 20-21 3 Dacă învaţă cineva altceva şi nu vine la cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi la învăţătura bunei-cinstiri/dreptei-credinţe, 4 acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, ci e bolnav de discuţii şi lupte în cuvinte, din care se nasc invidie, ceartă, blasfemii, bănuieli rele, 5 gâlcevi necurmate ale unor oameni stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc buna-cinstire/ dreapta-credinţă drept mijloc de câştig. [ ...] 9 Cei ce vor să se îmbogăţească cad însă în ispită, în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzanie; 10 căci iubirea de arginţi e rădăcina tuturor relelor; poftind-o cu înfocare, unii au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns cu multe dureri. 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l i c ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s t am e n t 3 5 1 " Tu însă, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, buna-cinstire, credinţa, iubirea, răbdarea, blândeţea. 12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei; pune mâna pe viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai mărturisit mărturisirea cea bună [kalen homologian] înaintea multor martori. 13 îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Care a adus toate la viaţă, şi a lui Hristos Iisus, Care a dat drept mărturie înaintea lui Ponţiu Pilat mărturisirea cea bună [kalen homologian], 14 să păstrezi fără întinare şi fără reproş porunca până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, 13 pe care o va arăta la timpul ei fericitul şi singurul Stăpânitor, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, 16 Singurul care are nemurire şi locuieşte într-o lumină neapropiată, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut şi nu poate să-L vadă. [...] 20 O, Timotei, păzeşte depozitul [paratheken] încredinţat, întorcându-te de la glăsuirile deşarte, spurcate şi opoziţiile/antitezele celei numite mincinos cunoaştere, 21 pe care le-au vestit unii şi au eşuat în credinţă. O am e n ii v rem u r ilo r d in u rm ă 2 Timotei 3, 1-7; 4, 3^1 3 1 Să ştii însă şi aceasta că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, 2 căci vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, necuvioşi, 3 neiubitori, neînduplecaţi, defăimători, nereţinuţi, neblânzi, neiubitori de bine, 4 trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori de plăceri mai degrabă decât iubitori de Dumnezeu, 5 având forma bunei-cinstiri/dreptei-credinţe, dar tăgăduind puterea/ sensul ei. întoarce-le spatele acestora. 6 Căci dintre aceştia sunt şi cei ce se vâră prin case şi captivează femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de tot felul de pofte, 7 care se învaţă tot timpul, dar nu pot veni nicicând la cunoaşterea adevărului. 4 3 Pentru că va veni vremea când nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă, ci-şi vor îngrămădi învăţături potrivit poftelor lor gâdilându-şi auzul, 4 îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate spre basme/mituri. S f in ţ ir e a ş i m ă r tu r is ire a lu i Hristos C e l p ă t im it o r 1 Petru 3, 15-22 15 „Domn” [Kyrios] să-L sfinţiţi pe Hristos în inimile voastre, gata mereu să daţi răspuns [apologian] oricui cere de la voi cuvânt despre nădejdea care este în voi, 16 dar cu blândeţe şi frică, având conştiinţă bună, ca tocmai în ceea ce sunteţi bârfiţi să fie ruşinaţi cei ce clevetesc purtarea voastră bună în Hristos. 17 Pentru că — aşa e voia lui Dumnezeu — e mai bine să suferiţi făcând binele, decât făcând răul. 3 5 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to lic 18 Fiindcă şi Hristos a suferit odată pentru păcat, un Drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă lui Dumnezeu, fiind omorât în trup, dar făcut viu în Duh; 19 în Care ducându-Se a vestit şi duhurilor care erau în închisoare; 20 acestea fuseseră neascultătoare odinioară, când îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, pe când se pregătea arca, în care puţine suflete, opt, s-au mântuit prin apă. 21 Acest lucru prefigura [antitypon] botezul care vă mântuieşte acum şi care nu e o dezbrăcare de murdăria cărnii, ci fagăduirea lui Dumnezeu a unei conştiinţe bune prin învierea lui Iisus Hristos, Care, ducându-Se la cer, e la dreapta lui Dumnezeu, supunându-I-se îngeri, stăpânii şi puteri. B is e r ic a — tem p lu viu , p o p o r s a c e rd o t a l c o n d u s d e p ă s t o r i în sm e re n ie 1 Petru 2, 4-5. 9; 5, 1-6 2 4 Apropiindu-vă de El, Piatra vie, respinsă de oameni, dar aleasă şi de cinste la Dumnezeu, 5 zidiţi-vă voi înşivă ca nişte pietre vii casă duhovnicească spre o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti bineplăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. [...] 9 Voi sunteţi un neam ales, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor agonisit ca să vestiţi virtuţile Celui ce v-a chemat la lumina Sa minunată. 5 1 Pe prezbiterii dintre voi îi rog eu, coprezbiterul şi martorul pătimirilor lui Hristos, şi părtaş în curând al slavei ce se va descoperi, 2 păstoriţi turma lui Dumnezeu de la voi supraveghind-o [episkopountes] nu silnic, ci cu voie bună potrivit lui Dumnezeu, nu pentru câştig ruşinos, ci cu înflăcărare, 3 nu ca şi cum aţi fi nişte stăpâni peste cei hărăziţi vouă, ci facându-vă exemple turmei; iar când se va arăta Arhipăstorul [Hristos] veţi lua cununa neveştejită a slavei. 5 Asemenea şi voi, cei mai tineri, supuneţi-vă prezbiterilor. Şi toţi îmbrăcaţi-vă unii faţă de alţii în smerita-cugetare, căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, dar celor smeriţi le dă har [Pr 3, 34]. 6 Smeriţi-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe la vremea potrivită. T a in a fă r ă d e le g ii ş i r e ţ in e re a e i 2 Tesaloniceni 2, 1-12 ' în ceea ce priveşte venirea/parusia Domnului nostru Iisus Hristos şi adunarea noastră la El, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă clătinaţi repede cu mintea, nici să vă lăsaţi înspăimântaţi nici printr-un duh, nici printr-un cuvânt, nici printr-o epistolă ca de la noi, că ziua Domnului a şi venit. 3 Nici să nu vă amăgească cineva în nici un fel, pentru că [nu va sosi] până ce nu va veni mai întâi apostazia şi nu se va descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4 potrivnicul şi cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu 1.1. M ă rtu ria a p o s to lic ă d e sp re Iisu s H risto s în s c rie rile No u lu i T e s tam e n t 3 5 3 sau se cinsteşte cu venerare [religie], încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine însuşi că e dumnezeu. 1 Oare nu vă aduceţi aminte că v-am spus acestea încă pe când eram la voi? 6 Şi acum ştiţi ce anume îl reţine să se descopere la vremea lui. 7 Fiindcă taina fărădelegii se lucrează deja. Dar să fie scos din drum cel care o reţine, 8 şi atunci se va descoperi cel fără de lege, pe care Domnul îl va omorî cu duhul gurii Lui şi-l va desfiinţa cu arătarea venirii Lui. 9 Arătarea aceluia va fi prin lucrarea lui Satana cu toată puterea, cu semne şi minuni mincinoase, 10 şi cu toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier, pentru că n-au primit în locul lor iubirea adevărului, ca să se mântuiască. “ De aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, pentru ca să creadă minciunii, 12 ca să fie judecaţi toţi cei ce n-au crezut adevărului, ci s-au complăcut în nedreptate. Ţ in e ţ i p re d a n iile 2 Tesaloniceni 2, 15 15 Prin urmare, fraţilor, staţi în picioare şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. C in e n u lu c re a z ă n ic i să nu m ă n â n c e 2 Tesaloniceni 3, 6-12 6 Vă poruncim, fraţilor, în Numele Domnului Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi. 7 Căci voi ştiţi cum anume trebuie să ne imitaţi, pentru că n-am stat între voi fără rânduială, 8 nici n-am mâncat pâine pe degeaba de la cineva, ci lucrând cu trudă şi osteneală zi şi noapte ca să nu fim povară cuiva dintre voi; 9 nu că nu avem o stăpânire, ci ca să vă dăm exemplu pe noi înşine ca să ne imitaţi. 10 Căci şi atunci când eram la voi vă porunceam: Dacă nu vrea cineva să lucreze, nici să nu mănânce! " Fiindcă auzim că între voi unii umblă fără rânduială, nelucrând nimic, dar aflându-se în treabă. 12 Unora ca aceştia le poruncim şi-i îndemnăm în Domnul Iisus Hristos ca lucrând în linişte să-şi mănânce pâinea lor. Iisu s H r is to s , D um n e z e u ş i om , A rh ie r e u v e ş n ic Evrei 1, 1-4; 2, 1 4 - 3 , 1; 4, 1 4 - 5 , 1 .4 -6 ; 9, 1 1 -1 2 .2 4 -2 8 ; 10, 19-27 1 ‘ în multe rânduri şi în multe feluri grăindu-le Dumnezeu în vechime părinţilor noştri prin profeţi, 2 în aceste zile de pe urmă ne-a grăit nouă printr-un Fiu, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care a făcut şi veacurile. 3 Fiind El reflexul slavei Sale şi întipărirea substanţei Lui, şi purtând toate cu cuvântul puterii Lui, după ce a făcut curăţirea păcatelor noastre, a 3 5 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l ap o s to lic şezut de-a dreapta măreţiei Lui în cele mai înalte, 4 devenind El cu atât mai superior îngerilor, cu cât a moştenit un Nume mai diferit decât ei. 2 [...] El S-a făcut părtaş sângelui şi trupului [nostru], ca prin moartea Lui să-l desfiinţeze pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, h şi să-i elibereze pe cei care prin frica de moarte erau ţinuţi în sclavie toată viaţa. 16 Căci nu ajută nişte îngeri, ci ajută sămânţa lui Avraam. 17 Pentru aceea se cădea să se asemene întru toate fraţilor, ca să devină un arhiereu milostiv şi credincios în cele privitoare la Dumnezeu spre ispăşirea păcatelor poporului; căci în ceea ce a pătimit El însuşi fiind pus la încercare poate să ajute şi celor ce sunt puşi la încercare. 3 1 Drept aceea, fraţi sfinţi, părtaşi ai unei chemări cereşti, înţelegeţi-L pe Apostolul [trimisul] şi Arhiereul mărturisirii noastre, Iisus. [...] 4 14 Având noi un Arhiereu Mare, Care a străbătut cerurile, pe lisus Fiul lui Dumnezeu, să ţinem mărturisirea [homologias]', 15 căci n-avem un arhiereu care să nu poată să sufere împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul pus la încercare în toate după asemănarea noastră afară de păcat. 16 Să ne apropiem deci cu îndrăznire de tronul harului, ca să primim milă şi să aflăm har spre ajutor la bună vreme. 5 ' Fiindcă orice arhiereu, luat fiind dintre oameni, e aşezat pentru oameni în cele privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate [...].4 Şi nimeni nu-şi ia dc la sine însuşi această cinste, ci chemat de Dumnezeu, ca Aaron. 5 Aşa şi Flristos nu S-a slăvit pe Sine însuşi devenind Arhiereu, ci [L-a slăvit] Acela care l-a grăit: „Fiul Meu eşti Tu. Eu astăzi Te-am născut” [Ps 2, 7 ],6 precum în alt loc zice: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec” [Ps 109, 4]. 9 Hristos venind Arhiereu al bunătăţilor viitoare prin cortul mai mare şi mai desăvârşit nefacut de mână, adică nu prin creaţia aceasta, L nici prin sânge de ţapi şi vieţi, ci prin Sângele Lui, a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, aflând o răscumpărare veşnică. [...] 24 Căci Flristos n-a intrat într-o sfântă a sfintelor făcută de mâini, o copie a celei adevărate, ci în cerul însuşi, ca să se înfăţişeze feţei lui Dumnezeu pentru noi; 23 nu ca să se aducă pe Sine însuşi de multe ori, ca arhiereul care intră în sfânta sfintelor în fiecare an cu sânge străin, 26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de multe ori de la întemeierea lumii; acum însă S-a făcut o singură dată la încheierea veacurilor spre desfiinţarea păcatului prin jertfa Lui. 27 Şi aşa cum oamenilor le este hărăzit să moară o singură dată, după care vine judecata, 28 aşa şi Hristos, aducându-Se o singură dată jertfă ca să ridice păcatele celor mulţi, a doua oară Se va arăta fără păcat celor ce îl aşteaptă spre mântuire. 10 19 Având deci, fraţilor, îndrăznire în intrarea în sfânta sfintelor prin sângele lui Iisus, 20 pe calea recentă şi vie pe care ne-a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său/camea Sa, 21 şi având un Mare Preot peste 1.1. M ă rtu ria a p o s to lic ă d e sp re Iisus H risto s în s c rie rile N o u lu i T e s tam e n t 355 casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă adevărată şi cu certitudinea credinţei, stropindu-ne inimile de o conştiinţă rea şi spălându-ne trupul/corpul cu apă curată; 23 să ţinem neclintită mărturisirea nădejdii, căci credincios este Cel ce a făgăduit; 24 să luăm aminte unii la alţii spre stârnirea iubirii şi a faptelor bune, 25 nepărăsind adunarea noastră, cum au obiceiul unii, ci mângâindu- ne; cu atât mai mult cu cât vedeţi că s-a apropiat ziua. 26 Căci dacă păcătuim de bunăvoie după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate, 27 ci o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi aprinderea focului care-i va mistui pe cei potrivnici.