Arhiepiscopul Ioan s-a nascut in născut în infloritoarea regiune Harkov din sudul Rusiei. Aici, pe mosia moşia Adamovka, in în familia binecunoscuta binecunoscută de nobili Maximovici, parintilor părinţilor Boris si şi Glafira li s-a nascut născut un fiu in în data de 4 iunie 1896, pe care l-au botezat Mihail, in în cinstea Sfantului Sfântului Arhanghel al Domnului purtand acelasi purtând acelaşi nume. Neamul Maximovici era renumit de secole prin evlavia si şi patriotismul sausău.

Cel mai de seama seamă reprezentant al acestei familii nobiliare era Sfantul Sfântul Ierarh Ioan, mitropolit al Tobolsk-ului, cunoscut ca si şi scriitor si şi poet duhovnicesc si luminator şi luminător al Siberiei, care a trimis prima misiune ortodoxa in ortodoxă în China si şi a savarsit săvârşit numeroase minuni. El a fost canonizat in în 1916, iar sfintele sale moaste moaşte se pastreaza pana in păstrează până în zilele noastre la Tobolsk. Cu toate ca Sfantul că Sfântul Ierarh Ioan a murit la inceputul începutul secolului al XVIII-lea, duhul acestuia a purces asupra urmasului sau indepartaturmaşului său îndepărtat, care mai tarziu târziu i-a purtat numele. Mihail era un copil bolnăvicios, firav şi blând. Nu-i plăceau jocurile zgomotoase şi adesea era adâncit în gândurile sale.. Iubea animalele, mai ales câinii. În copilărie se deosebea printr-o religiozitate profundă. Colecţiona icoane, cărţi duhovniceşti şi istorice. Îi plăcea să citească mai ales Vieţile Sfinţilor. Tânărul Mihail, "monah din copilărie" îşi petrecea toată vara la mănăstirea Sviatogorsk, aflată în vecinătatea moşiei părinţilor săi. La vârsta de 11 ani a fost trimis la şcoala militară din Poltava, iar în aceşti ani l-a întâlnit şi l-a frecventat pe episcopul Teofan al Poltavei, un vestit ascet, care a rămas pentru el un model de sfinţenie până la sfârşitul vieţii.

În 1914, Mihail a absolvit şcoala de cadeţi şi urmând vocatiei sale intime a hotărât să intre la Academia Duhovnicească de la Kiev. Părinţii aveau însă alte planuri pentru el, insistând să se înscrie la facultatea de drept, şi, din ascultare, el a renunţat la dorinţa sa. Anii de maturitate şi sfârşitul studiilor au coincis cu începutul groaznicei revoluţii iudeo-bolşevice. În 1921, în plin război civil rus, Mihail emigrează la Belgrad împreună cu întreaga familie. În 1925 a absolvit Facultatea de Teologie a universităţii belgrădene. În 1926 a fost tuns în monahism şi hirotonit ierodiacon la mănăstirea Milkovo, luând numele Ioan. La sfârşitul aceluiaşi an părintele Ioan a fost hirotonit ca ieromonah. Între anii 1929-1934 a funcţionat ca profesor şi diriginte la seminarul teologic "Sfântul Ioan Botezătorul" din Bitol (Macedonia iugoslava). În anul 1934 s-a luat hotărârea de a-l înainta pe părintele Ioan la rangul de episcop, adică tot ce era un copil bolnaviciosmai străin năzuinţelor lui. Cineva care-l cunoştea din perioada iugoslava povesteşte cum l-a întâlnit atunci în Belgrad. Părintele Ioan i-a spus acelei persoane că se află în oraş din greşeală, chemat în locul unui oarecare ieromonah Ioan, firav si blandce urma să fie făcut episcop. NuA doua zi după acea întâlnire, părintele Ioan i-i placeau jocurile zgomotoase si adesea era adancit in gandurile a comunicat cunoştinţei salecă s-a creat o situaţie şi mai proastă decât crezuse el, căci chiar pe el doreau să-l înainteze la rangul de episcop. A fost hirotonit ca episcop la data de 28 mai 1934, ultima hirotonire făcută de mitropolitul Antonie Hrapovitki.A fost trimis în China în eparhia Shanghai. Iubea animaleleAici el a organizat unele societăţi filantropice şi de binefacere, în special pentru copiii chinezi săraci şi orfani şi pentru emigranţii ruşi. De asemenea reuşeşte să aplaneze conflicte religioase şi ridică o catedrală, ce a fost mai ales cainiitârziu, în cursul aşa-numitei revoluţii culturale chineze, rasă de pe faţă pământului de către comuniştii chinezi. In copilarie O dată cu venirea la putere a comuniştilor în China, colonia emigrantilor ruşi din China a fost nevoită să se deosebea printrrefugieze în insulele arhipelagului filipinez, bântuite de uragane sezoniere. Însă pe perioada şederii sale acolo, cu rugăciunile sale şi cu ajutorul aghiazmei cu care a sfinţit colonia rusă, a făcut, ca prin mila Domnului, uraganele să ocolească insula Tubabao, cea în care locuiau refugiaţii ruşi din China. Imediat după evacuarea refugiaţilor ruşi în Europa Occidentală şi SUA, graţie tot eforturilor arhiepiscopului Ioan depuse pe lângă guvernul SUA dar mai ales rugăciunilor sale care au fost ascultate de Dumnezeu-o religiozitate profundauraganele sezoniere şi-au re-abătut furia devastatoare asupra acestei insule filipineze. În anul 1951, arhiepiscopul Ioan e trimis în Europa , întâi la Paris, apoi la Bruxelles. Colectiona icoane În Europa Occidentală, Vlădică Ioan acordă un interes constant nu numai diasporei ruse, care trudea neobosit ca şi la Shanghai, carti duhovnicesti si istoriceci şi populaţiei locale. Ii placea Astfel, el primeşte sub jurisdicţia sa citeasca mai ales Vietile SfintilorBisericile Ortodoxe din Franţa şi Olanda. Singurul preot ortodox al Misiunii de la Madrid a fost hirotonit de el.

Tanarul MihailÎn America şi-a început activitatea de arhipasor în anul 1962. Vlădică Ioan poate fi considerat ocrotitorul adevăratei Ortodoxii în Lumea Nouă. În acelaşi an, la cererea numeroşilor credincioşi ce-l cunoşteau de la Shanghai, "monah din copilarie" isi petrecea toata vara Vlădică a fost invitat la manastirea SviatogorskSan Francisco, aflata in vecinatatea mosiei parintilor saicea mai mare eparhie ortodoxă din America. La varsta Comunitatea ortodoxă de 11 ani aici era deosebit de scindată, iar construcţia marii catedrale ortodoxe ruse în cinstea icoanei Maicii Domnului Bucuria Tuturor Scârbiţilor oprită. Vlădică Ioan s-a adresat credincioşilor cu rugămintea de a face donaţii pentru continuarea lucrărilor. Apelul său a trezit un entuziasm neobişnuit în rândul creştinilor ortodocşi americani. Pacea a fost trimis restabilită şi construcţia catedralei dusă la scoala militara bun sfârşit. În 1963, cu blagoslovenia Vlădicăi, a fost întemeiată Frăţia preacuviosului Gherman din PoltavaAlaska, iar in acesti devenită ulterior cel mai important centru misionar ortodox din California. Arhiepiscopul Ioan Maximovici a rămas credincios până la sfârşit căii alese de el, de a sluji cu devotament Biserica. Cei ce-l cunoşteau în ultimii ani lremarcau la Vlădică stricteţea în tot ce ţinea de Biserică şi de Tradiţie, fiind un apărător consecvent al calendarului bisericesc (iulian) de stil vechi, deşi întreţinea relaţii cu unele Biserici de stil nou. Apoi, au remarcat şi faptul că interzicea clerului său să participe la slujbele comune "inter-creştine", din cauza canonicităţii îndoielnice a intalnit si lunora dintre participanţi. Activitatea ecumenistilor creştini i se părea la fel de îndoielnică. S-a frecventat opus de asemenea ereziilor catolicismului, dintre care cea mai cunoscută a fost aceea a sofiologiei, de denaturare a dogmei ortodoxe despre Fecioara Maria. Ultimii trei ani ai vieţii arhiepiscopului Ioan au fost amărâţi de atacurile şi persecuţiile adversarilor săi, cărora le răspundea totdeauna fără a se plânge sau a învinui pe episcopul Teofan al Poltaveicineva, cu un vestit ascet, care calm netulburat. Împlinise abia şaptezeci de ani când a murit însingurat cum a ramas pentru el un model şi fost mereu de sfintenie pana la sfarsitul vietiicând devenise arhiereu.

In 1914, Mihail a absolvit scoala de cadeti si urmand vocatiei sale intime a hotarat sa intre la Academia Duhovniceasca de la Kiev. Parintii aveau insa alte planuri pentru el, insistand sa se inscrie la facultatea de drept, si, din ascultare, el a renuntat la dorinta sa. Anii de maturitate si sfarsitul studiilor au coincis cu inceputul groaznicei revolutii iudeo-bolsevice, al carei scop a fost sa conduca lumea catre anticrestinism.  In 1921, in plin razboi civil rus, Mihail emigreaza la Belgrad impreuna cu intreaga familie. In 1925 a absolvit Facultatea de Teologie a universitatii belgradene. In 1926 a fost tuns in monahism si hirotonit ierodiacon la manastirea Milkovo, luand numele Ioan. La sfarsitul aceluiasi an parintele Ioan a fost hirotonit ca ieromonah. Intre anii 1929-1934 a functionat ca profesor si diriginte la seminarul teologic "Sfantul Ioan Botezatorul" din Bitol (Macedonia iugoslava). In anul 1934 s-a luat hotararea de a-l inainta pe parintele Ioan la rangul de episcop, adica tot ce era mai strain nazuintelor lui. Cineva care-l cunostea din perioada iugoslava povesteste cum l-a intalnit atunci in Belgrad. Parintele Ioan i-a spus acelei persoane ca se afla in oras din gresseala, chemat in locul unui oarecare ieromonah Ioan, ce urma sa fie facut arhiepiscop. A doua zi dupa acea intalnire, parintele Ioan i-a comunicat cunostintei sale ca s-a creat o situatie si mai proasta decat crezuse el, caci chiar pe el doreau sa-l inainteze la rangul de arhiepiscop. A fost hirotonit ca episcop la data de 28 mai 1934, ultima hirotonire facuta de mitropolitul Antonie Hrapovitki. A fost trimis in China in eparhia Shanghai. Aici el a organizat unele societati filantropice si de binefacere, in special pentru copiii chinezi saraci si orfani si pentru emigrantii rusi. De asemenea reuseste sa aplaneze conflicte religioase si ridica o catedrala, ce a fost mai tarziu, in cursul asa-numitei revolutii culturale chineze, rasa de pe fata pamantului de catre comunistii chinezi.  O data cu venirea la putere a comunistilor in China, colonia emigrantilor rusi din China a fost nevoita sa se refugieze in insulele arhipelagului filipinez, bantuite de uragane sezoniere. Insa pe perioada sederii sale acolo, cu rugaciunile sale si cu ajutorul aghiazmei cu care a sfintit colonia rusa, a facut, ca prin mila Domnului, uraganele sa ocoleasca insula Tubabao, cea in care locuiau refugiatii rusi din China. Imediat dupa evacuarea refugiatilor rusi in Europa Occidentala si SUA, gratie tot eforturilor arhiepiscopului Ioan depuse pe langa guvernul SUA dar mai ales rugaciunilor sale care au fost ascultate de Dumnezeu - uraganele sezoniere si-au re-abatut furia devastatoare asupra acestei insule filipineze.  In anul 1951, arhiepiscopul Ioan e trimis in Europa , intai la Paris, apoi la Bruxelles.  In Europa Occidentala, Vladica Ioan acorda un interes constant nu numai diasporei ruse, care trudea neobosit ca si la Shanghai, ci si populatiei locale. Astfel, el primeste sub jurisdictia sa Bisericile Ortodoxe din Franta si Olanda. Singurul preot ortoidox al Misiunii de la Madrid a fost hirotonit de el.  In America si-a inceput activitatea de arhipasor in anul 1962. Vladica Ioan poate fi considerat ocrotitorul adevaratei Ortodoxii in Lumea Noua. In acelasi an, la cererea numerosilor credinciosi ce-l cunosteau de la Shanghai, Vladica a fost invitat la San Francisco, cea mai mare eparhie ortodoxa din America.  Comunitatea ortodoxa de aici era deosebit de scindata, iar constructia marii catedrale ortodoxe ruse in cinstea icoanei Maicii Domnului Bucuria Tuturor Scarbitilor oprita. Vladica Ioan s-a adresat credinciosilor cu rugamintea de a face donatii pentru continuarea lucrarilor. Apelul sau a trezit un entuziasm neobisnuit in randul crestinilor ortodocsi americani. Pacea a fost restabilita si constructia catedralei dusa la bun sfarsit. In 1963, cu blagoslovenia Vladicai, a fost intemeiata Fratia preacuviosului Gherman din Alaska, devenita ulterior cel mai important centru misionar ortodox din California.  Arhiepiscopul Ioan Maximovici a ramas credincios pana la sfarsit caii alese de el, de a sluji cu devotament Biserica. Cei ce-l cunosteau in ultimii ani remarcau la Vladica strictetea in tot ce tinea de Biserica si de Traditie, fiind un aparator consecvent al calendarului bisericesc (iulian) de stil vechi, desi intretinea relatii cu unele Biserici de stil nou. Apoi, au remarcat si faptul ca interzicea clerului sau sa participe la slujbele comune "inter-crestine", din cauza canonicitatii indoielnice a unora dintre participanti. Activitatea ecumenistilor crestini i se parea la fel de indoielnica. S-a opus de asemenea ereziilor catolicismului, dintre care cea mai cunoscuta a fost aceea a sofiologiei, de denaturare a dogmei ortodoxe despre Fecioara Maria.  Ultimii trei ani ai vietii arhiepiscopului Ioan au fost amarati de atacurile si persecutiile adversarilor sai, carora le raspundea totdeauna fara a se plange sau a invinui pe cineva, cu un calm netulburat.  Implinise abia saptezeci de ani cand a murit insingurat cum a si fost mereu de cand devenise arhiereu.  == SFARSITUL VIETII PAMANTESTI SFÂRŞITUL VIEŢII PÎMÂNTEŞTI A SFANTULUI SFÂNTULUI IERARH IOAN - MARTURII MĂRTURII CUM CA CĂ VLADICA IOAN SIŞI-A PREVAZUT PREVĂZUT DATA MORTIIMORŢII, 19 IUNIE/2 IULIE 1966- ==