Modificări

{{Traducere EN}} {{liturghieliturghia}}Un '''antifon''' este alcătuit dintr-unul sau mai multe versuri / versete din [[psalm|psalmi]] (sau propoziţii din [[Sfânta Scriptură]]), care alternează cu versuri ce conţin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradiţională a cântărilor interpretate de două coruri care îşi răspund unul altuia antifonic.

După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia [[Sfântul Munte Athos|Sfântului Munte Athos]]) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi [[Fericirile|Fericiri]] cu refrene scurte adresate [[Maica Domnului|Maicii Domnului ]] şi lui [[Iisus Hristos]]. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la praznicele [[praznic]]ele mari sau la slujba din timpul săptămânii.

Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de [[duminică]],adică [[Psalmii tipici|primele două antifoane]] sunt luate din [[Psaltire]], Psalmii 102/103 (''Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul'') şi Psalmii 145/146 (''Laudă, suflete al meu, pe Domnul''). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din [[tropar]]ul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă, cel de-al treilea antifon provine din [[Binecuvântări]].

În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al [[Iustinian cel Mare|Împăratului Iustinian]], ''[[Fiul Unul-Fiule, Unule Născut]]''. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a ''unul din Sfânta Treime'' pentru [[mântuire]]a oamenilor.