Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de orașul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), capitala Țaratului (româno-)bulgar, într-o familie de țărani. Este crescută în dreapta credință și evlavie de mama sa, care moare când sfânta era încă mică. Dar roadele evlavie maicii sale s-au vădit când Filofteia a mai crescut.
Copila asculta de mică dumnezeieștile Scripturi, postind și învățând să-și păzească neîntinată fecioria. Dar mai presus de toate a iubit milostenia.Iar copila rămânând orfană de maica ei cea firească şi având în inima ei întipărite învăţăturile ei, a început a lucra Copila săvârșea cu osârdie statornicie și răbdare toate faptele bune cele începătoare, înţelepţind-o Duhul Sfânt. Dar, adică: după ce mama sfintei a merge trecut la biserică, a asculta dumnezeieştile Scripturi cu luare aminteDomnul, tatăl ei s-a posti, însurat a păzi neîntinată fecioria cea trupească şi cea sufletească, doua oară. Mama vitregă nu a milui iubit-o pe cei săraciFilofteia, a sătura pe cei flămânziastfel că adeseori îi făcea necazuri, a adăpa pe cei însetaţi şi a îmbrăca pe cei goi. Îşi împodobea cu acestea candela sufletului ei, îşi agonisea untdelemn în vasele bătând-o și pârând-o tatălui ei şi se gătea către intrarea în cămara de Mire cea cerească, ca fecioarele cele înţelepte. Toate faptele bune le săvârşea copila cu statornicie şi cu răbdare, nebăgând în seamă ispitele şi necazurile cele de la urâtorii binelui, aşa precum grăieşte Scriptura: "Gătitu-m-am şi nu m-am tulburat a păzi poruncile Tale". Dar, fiindcă fapta bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putinţă și acesta să nu pătimească şi sfânta mii de ispite, până şi moarte muceniceascăo certe.
Şi iată cum: după ce a murit mama sfinteiIar în acest timp, fericita fecioară, tatăl ei şi-a luat altă soţie şi fiindcă mai totdeauna se întâmplă că mamele vitrege nu iubesc pe fiicele ce nu sunt ale lorde multe ori, aceasta s-a întâmplat şi fericitei. Că mama vitregă văzându-i milostivirea şi alte fapte bune ale ei, îndemnată fiind de diavolul, urâtorul binelui, îi făcea necazuri neîncetate, bătând-o şi pârând-o tatălui ei şi pornindu-l spre mânie. De multe ori văzând fericita pe săraci şi pe flămânzi, se lăsa biruită de milostivire îşi da le dădea hainele ei şi le împărţea din bucatele mâncarea pe care mama vitregă i le -o da ca să le o ducă la ţarină, tatălui ei. Pentru aceasta, tatăl ei se mânia și de multe ori o bătea fără milă, poruncindu-i să nu mai facă aceste fapte.
Pentru fapta aceasta a ei Dar sfânta nu-l asculta, fiindu-i milă de multe ori el săraci. Asfel că, într-o bătea fără milă până cezi, mergând ea după obicei să ducă tatălui său mâncare la ţarină, i-au ieşit în cele din urmă cale niște săraci şi moarte flămânzi, care mereu o cercetau, știind milostivirea ei. Neavând altceva ce să le dea, stânta le-a pătimit din mâinile împărțit mâncarea pe care trebuia să i-o ducă tatălui ei. Iar acesta, rămas flămând, când s-a întors acasă și-a certat soața, care însă l-a încredinţat că îi trimite întotdeauna mâncare îndeajuns, ba şi de prisos. De aceea, ascultând de îndemnul Celui rău, tatăl fericitei s-a hotărât să o pândească pe copilă ca să vadă ce făcea cu mâncarea.
Mergând ea după obicei în toate zilele să ducă bucate tatălui, care era cu plugul la ţarină, şi ieşindu-i înainte săracii şi flămânzii, că ştiindu-i milostivirea şi aşezarea sufletului cea iubitoare de săraci, de-a pururea îi ieşeau înainte cerându-i milostenie, şi ea neavând altceva să le dea, le împărţea din bucatele ce le ducea tatălui său, şi îi hrănea. Aceasta făcând-o de multe ori, şi tatăl ei rămânând flămând, a certat pe femeia sa, care l-a încredinţat că trimite totdeauna bucate de ajuns, încă şi de prisos. Şi diavolul a pus în mintea lui să pândească pe fericita ca să vadă ce face cu bucatele. Deci mergând la vremea la care ştia că vine fericita venea Filofteia cu bucatele, s-a aşezat la loc potrivit şi, pândind-o, a văzut ce făcea fiică-sa cu bucatele, fiind că le împărțea săracilor. Fiind biruit de mânie biruit şi uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, să apucând-o apuce de cosiţe şi ca să o bată până ce îşi se va astâmpăra fierberea mâniei sale dobitoceşti; şi fiind în mare aprindere liniști. Dar, nemaifiind stăpân pe el, a azvârlit aruncat în ea cu barda ce o toporul pe care-l avea la brâu şi , lovind-o , a rănit-o la un picior, şi îndată, o, minune! şi. Iar din această rană sfânta a murit pe loc. Și tot locul acela s-a dat sfântul şi fericitul ei suflet în mâinile lui Dumnezeuumplut de lumină.
Iar sfântul şi feciorescul ei trup rămânând pe pământ şi încă sânge din piciorul cel tăiat curgând, cu slavă cerească a strălucit că se lumina şi locul dimprejur. Iar ticălosul tată văzând întâmplarea, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii celei dumnezeieşti care se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte. Şi vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea să se atingă şi nici să se apropie de el.