Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
'''Coliva''' (sl. ''kolivo'', gr. ''kollyvon'') este un preparat de grâu fiert amestecat cu zahăr (sau miere) şi cu nuci pisate şi ornat cu bomboane şi zahăr pudră, care se împarte ca pomană la [[Înmormântare|înmormântări]] şi la [[parastas]]edupă ce este sfinţită de [[preot]] în cadrul slujbei respective. ==Istoric==Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea sfântului [[Teodor Tiron]], săvârşită la 50 de ani după moartea sfântului<ref>Sfântul mare mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea [[persecuţii]]lor împăraţilor Maximian şi Maximin şi era de fel din mitropolia Amasiei, din satul ce se cheamă Himialon. Fiind încorporat de curând în oastea tironilor şi făcând parte din ceata prepozitului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare şi a mărturisit că Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe nişte statui neînsufleţite şi lucruri făcute de mâinile omeneşti. Dându-i-se vreme să se gândească mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a săvârşit o faptă cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins şi mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; şi fiind băgat într-un cuptor aprins şi-a primit sfârşitul acolo. Şi se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Torachia, în sâmbăta dintâi a Postului Mare, când a săvârşit el o minune deosebită şi a izbăvit poporul ortodox de mâncarea din animalele junghiate idolilor. (cf. [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie17.htm Sinaxar 17 februarie])</ref>, în vremea împăratului [[Iulian Apostatul]] (361-363), care dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului [[Constantinopol]] să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a [[Postul Mare|Postului Mare]]. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva). Nu mult după aceasta, sărbătoarea a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare a fost rânduită în [[calendar]], pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397). La început deci coliva a servit ca hrană, iar mai apoi la pomenirea morţilor, după modele şi [[tradiţii]] care existau deja în lumea păgână a timpului.
==Semnificaţie==
Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot asa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15, 36).
Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi ori dulceaţa vieţii celei veşnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf<ref>Cf. Pr. Prof. drDr. [[Ene Branişte]], ''Liturgica Specială'', Ed. Nemira, 2002, pg. 379</ref>. Legănarea colivei cu mâinile este, pe de-o parte, expresia legăturii sufleteşti vii şi reale cu cei adormiţi, iar pe de altă parte, încă un semn al învierii, asemănător celui din [[Sfânta Liturghie]] când preoţii leagănă [[sfântul aer]] deasupra Darurilor la citirea [[Crez]]ului până la momentul când se zic cuvintele "Şi a înviat a treia zi, după Scripturi", închipuind cutremurul care a avut loc cu ocazia morţii şi învierii lui [[Iisus Hristos]] ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=27#51 Matei 27, 51]).
==Reţetă de colivă==
===Ingrediente<ref>Reţetă inspirată de Corina Veersé, revista "Lumina lumii" [http://toussaints.free.fr/Lumen3ro.htm]</ref>===
1 kg de grâu (arpacaş); 1-2 Kg de nuci; 200-250 g de zahăr; coajă de la 1-2 lămâi şi de la 1/2-1 portocală, ce nu au fost tratate; scorţisoară; rom sau altă esenţă; zahăr pudră şi, facultativ: cacao, bomboane, miere...
:Dacă s-a format coaja la grâu, se îndepărtează. Se adaugă miejii de nucă ce au fost sfărâmaţi şi cam un sfert din cantitatea de nucă ce a fost dată prin maşină. Se aromatizează adăugându-se coaja de lămâie dată prin răzătoarea mică. (Se poate adăuga în egală măsură şi coaja de la o jumătate de portocală). Se mai adaugă o sticluţă de esenţă de rom (sau, dacă nu avem, o altă aromă) şi scorţişoară . Se gustă şi, dacă nu este destul de dulce, se pot adăuga o lingură-două de miere. Toată compoziţia se frământă bine cu mâna şi se aşază pe platouri, nivelându-se bine. Se adaugă pe deasupra restul de nucă măcinată astfel încât să fie un strat destul de gros, pentru ca zahărul farin ce se va pune pe urmă să nu se umezească. Printr-o strecurătoare mică se pudrează pe deasupra zahăr farin până ce se acoperă toată nuca. Se nivelează cu ajutorul unei foi albe de hârtie care se aşază pe deasupra şi se presează uşor cu mâna. După ce s-a omogenizat suprafaţa, se formează o cruce din jumătaţile de nucă păstrate. Se poate însă să se facă o cruce şi din cacao, folosindu-se un şablon. Dacă preferaţi, puteţi folosi pentru decorare bomboane etc...
[[Categorie:Liturgică]]
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
