Modificări

Bisericile Ortodoxe Orientale s-au [[schisma|despărţit]] de celelate biserici [[Creştine]] în secolul al V-lea. Separarea a apărut în parte din refuzul bisericilor Ortodoxe Orientale de acceptare a [[dogma|dogmei]] [[dogma Hristologică|Hristologice]] promulgate de [[Al Patrulea Sinod Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]], care spunea că [[Iisus Hristos]] are două [[fire|naturi]] – una divină şi una umană, cu toate că acestea sunt inseparabile şi acţionează ca o singură [[ipostază]]. Pentru [[episcop|ierarhii]] care păstoreau Ortodoxia Orientală, aceasta era egal cu acceptarea [[nestorianism|nestorianismului]]. În replică, ei susţineau o formulă care accentua unitatea [[Întrupării]] dincolo de orice alte considerente. Bisericile Ortodoxe Orientale sunt deseori numite biserici [[Monofizite]], deşi ele resping această etichetă, care este asociată cu [[Euticianism|Monofizismul Euticianist]], folosind în schimb termenul de biserici „non-Calcedoniene” sau „Miafizite”. Creştinii Ortodocşi Orientali au anatemizat învăţăturile monofizite ale lui [[Euticie]]. Mai sunt cunoscute şi sub numele de “anti-Calcedoniene”.

The [[Assyrian Church of the East]] is sometimes considered an Oriental Orthodox Church, although it is not in communion with Oriental Orthodox churches and they have a [[Nestorianism|Nestorian]] or Nestorian-like [[Christology]] that differs from the declaration of the [[Fourth Ecumenical Council|Council of Chalcedon]] in an opposite way from the [[Miaphysitism|Miaphysites]]. By the time of the Monophysite controversy, the Assyrians had already separated from the Orthodox Church with the [[Third Ecumenical Council|Council of Ephesus]].