Modificări

Sfântul '''Leon cel Mare''' (c. 400-461), sau '''Papa Leon I''', este considerat unul din cei mai importanţi [[Papă|papi ]] ai antichităţii creştine. Prăznuirea lui se face la [[18 februarie]].

S-a născut în jurul anului 400 într-o familie din nobilimea toscană a Italiei. Dupa După ce îşi face studiile profane (acumulând şi o frumoasă cultură literară) şi teologice, este hirotonit [[diacon]], ocupând o poziţie importantă cu Sf. [[Chiril de Alexandria]]. A devenit apoi [[arhidiacon ]] sub Papa [[Sixt al III-leaal Romei]], iar în 440, la moartea acestuia din urmă, este ales în unanimitate [[episcop ]] al Romei, conducând Biserica din Occident timp de 21 de ani.

Sfântul papă Leon a fost unul din promotorii convocării [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic ]] de la Calcedon în 451, care a condamnat erezia [[Monofizitism|monofizită]]. La Sinodul de la Calcedon, în faţa a 630 de episcopi prezenţi, delegatul episcopului Leon citeşte o scrisoare a acestuia către Sfântul Flavian, [[patriarh ]] de [[Constantinopol ]] (447-449), apărător şi mărturisitor al Ortodoxiei la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes (449)|Sinodul tâlhăresc de la Efes]] în 449. În această scrisoare învăţătura ortodoxă despre cele două naturi în [[Isus Hristos ]] este afirmată cu putere. Episcopii participanţi la Sfântul Sinod, în acord cu papa Leon al Romei, condamnă monofizitismul şi excomunică din Biserică pe Eutihie şi Discor. Dupa ţinerea Sinodului de la Calcedon, Leon cel Mare accepta formularile doctrinare sinodale şi le comunica totodata episcopilor apuseni.

În 452, Leon cel Mare s-a înfăţişat lui Atila hunulal hunilor, convingându-l să se oprească din jefuirea Italiei. De asemenea, în anul 455, când Henzerich, căpetenia tribului germaic al vandalilor, s-a îndreptat împotriva Romei, sfântul Leon a intervenit din nou, convingându-l să nu jufuiască oraşul, să nu ardă clădirile sau să verse sânge.

Moare in în pace în anul 461, închizand perioada a II-a patristica latina.

In ''Tomosul catre Flavian '' combate monofizismul, defineste doctrina hristologica si pune baza discutiilor si formulei dogmatice de la Calcedon, combate pelagianismul[[pelagianism]]ul, maniheismul [[maniheism]]ul si priscilianismul[[priscilianism]]ul, formuleaza si sustine primatul papal.

Leon a avut o mare contributie in in [[hristologie]]. Hristos e Dumnezeu adevarat si Om adevarat. El are doua firi: omeneasca si dumnezeiasca, dar o singura Persoana. Cele doua firi nu se amesteca, ci ele lucreaza in comuniune una cu alta, ceea ce e propriu fiecareia: Logosul cele ale Logosului, iar trupul cele ale trupului. Aceasta unitate face posibila comuniunea insusirilor. Domnul Hristos e vazut si nevazut, de inteles si de neinteles, rastignit si inviat. Domnul S-a intrupat pentru a ne mantui prin patima si moartea Sa.

Leon vorbeste despre har, despre [[Sfintele Taine]], despre Biserica.

Leon proclama raspicat răspicat [[primatul papal]], sprijinit pe asa numitul primat al lui Petru.

Acest părinte al nostru Leon, pentru nespusa lui curăţie, Înţelepciune înţelepciune şi bunătatea vieţii, a fost hirotonit prin Duhul Sfânt episcop al Romei celei vechi. Ducând viaţă curată şi plăcută lui Dumnezeu şi păstorind turma lui cu cuvioşie, a nimicit în chip desăvârşit şi bârfelile ereticilor, în vremea când s-a întrunit sfântul Sinod Ecumenic al patrulea, la Calcedon, la care au luat parte 630 de părinţi. El a scris multe lucruri în legătură cu credinţa ortodoxă şi a înfruntat învăţăturile ereticilor, care bârfeau şi grăiau despre o singură lucrare şi o singură voinţă întru Hristos Dumnezeul nostru. Deoarece bârfitorii aceia de Dumnezeu, împotrivindu-se adevărului, încercau să strice şi să întoarcă dogmele cele insuflate de Dumnezeu dumnezeieştilor părinţi, fericitul acesta, plecându-se la rugămintea Sinodului şi făcând multe zile post şi priveghere şi rugăciune stăruitoare către Dumnezeu insuflat fiind de Duhul cel de viaţă făcător, a alcătuit o lucrare cu privire la cele ce erau discutate atunci, susţinând cu putere, îndoita lucrare şi cele două voinţe în Hristos Dumnezeul nostru, şi a trimis-o Sinodului cu o epistolă a sa. Preacuvioşii părinţi primind-o au fost mulţumiţi şi o socoteau ca pe un stâlp al Ortodoxiei. Sfântul Sinod, sprijinindu-se pe ea, s-a ridicat şi a stat împotriva ereticilor cu mai multã îndrăzneală, şi a biruit meşteşugirile de multe feluri ale lor. Iar minunatul Leon trăind încă multă vreme şi strălucind ca un luminător cu faptele sale cele bune, la adânci bătrâneţi s-a mutat către Domnul.

[[Tropar]] ([[Glas ]] 8)

*[http://en.orthodoxwiki.org/Leo_the_Great en.OrthodoxWiki.org]