Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.644 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
[[Image:Alban.jpg|right|frame|Sfântul Alban]]
[[Sfânt]]ul '''Alban''' (+305) a fost primul [[mucenic]] creştin din vechea Britanie (azi Anglia sau Marea Britanie). Prima menţiune cunoscută astăzi despre mucenicia sfântului Alban provine de la Constantius, în a sa ''Viaţă'' a sfântului [[Gherman din Auxerre]], scrisă către 480. În secolul al VIII-lea, [[Bede Venerabilul]] (prăznuit la [[27 mai]]). Sfântul Alban este prăznuit la [[22 iunie]].
==Viaţa==
===Mucenicia Sfântului Alban şi a celor dimpreună cu dânsul, care si-au vărsat sângele pentru Domnul nostru [[Iisus Hristos ]] în anul 305 AD===Acest <ref>Traducere din limba engleză de Luana Dumitru, pentru ro.OrthodoxWiki.org, după "Istoria Bisericească a poporului englez" , scrisă de Sf. Bede Venerabilul (The Venerable Bede - "Ecclesiastical History of the English Nation")</ref> Alban, fiind încă păgân, pe vremea când nemiloşi împăraţi se ridicau cu cruzime împotriva creştinilor, a adăpostit în casa lui pe un anume [[preot]], care fugea de asupritorii săi.
Văzându-l mereu pe acesta priveghiând şi rugându-se neîncetat, îndată Harul Duhului Sfânt străluci şi asupra lui Alban, şi el începu să-i urmeze preotului în credinţă şi evlavie; şi împărtăşindu-se cu râvnă de sfintele învăţături, lepădă întunericul idolatriei şi îmbrăţişă cu toată înima inima credinţa creştină.
După câteva zile pline de pace, auzind judecătorul cel rău vestea că preotul se adăposteşte în casa lui Alban, îşi trimise slujitorii să-l prindă şi să-l aducă la el.
Sosind aceştia în faţa casei, Alban ieşi deîndată înaintea lor îmbrăcat în hainele preoţeşti ale părintelui şi învăţătorului său, şi se dădu pe sine lor în locul aceluia.
La acestea, judecătorul, fierbând de mânie, izbucni: "Dacă vrei să te bucuri de fericirea vieţii veşnice, nu întârzia să aduci jertfă zeilor celor mari!" "Aceste jertfe închinate diavolilor nu aduc nici folos, nici împlinirea cererilor celor care se roagă. Dimpotrivă, oricine oferă aceste jertfe îşi atrage asupra lui osânda veşnică."
Judecătorul, auzind aceste cuvinte, se înfurie nespus, şi porunci ca Sfântul [[Mărturisitor ]] al lui Dumnezeu să fie chinuit de călăi, socotind că astfel îi va sfărâma neclintirea în credinţă. Dar Sfântul chinuit fiind, pe toate le îndură cu răbdare, sau mai degrabă cu bucurie, de dragul Domnului.
Când judecătorul văzu că nu-l poate învinge prin torturi, spre a-l face să lepede de Hristos, porunci să fie omorât. Pe drumul spre locul de execuţie, Alban ajunse la un râu, care curgea năvalnic între zidul oraşului şi arena unde urma să fie executat. Acolo văzu o mulţime mare de oameni, şi bărbaţi şi femei, de toate vârstele şi de toate rangurile, care se adunaseră negreşit datorită unei rânduieli dumnezeieşti, spre a asista la vărsarea sângelui unui mucenic; aceştia toţi într-atâta se îngrămădiseră ca să treacă pe puntea de peste râul amintit, încât Alban şi însoţitorii săi nu mai găsiră loc de trecere pe lângă ei.
Sf. Alban, aşadar, simţind o adâncă şi arzătoare dorinţă de a ajunge mai repede la locul muceniciei, îşi făcu loc spre pârâu, şi numai ce îşi înălţă ochii spre cer, că apa pârâului se despărţi în două, lăsându-i un loc uscat de trecere.
Dintre toţi, numai călăul căruia i se poruncise să-l ucidă cu sabia văzu aceasta, şi călăuzit fiind de [[Duhul Sfânt]], alergă să-l întâmpine la locul de execuţie. Dar odată ajuns acolo, îşi aruncă sabia înaintea Sfântului Alban, căzu la picioarele lui, şi îl imploră să-i îngăduie să sufere alături de el, sau, dacă s-ar putea, în locul lui.
Astfel deveni dintr-un asupritor un frate de credinţă, şi pentru că ceilalţi călăi ezitau să ridice sabia care zăcea la pământ, Sfântul Alban, însoţit de întreaga mulţime, se urcă pe un deal aflat la vreo 500 de paşi de acel loc, şi care era împodobit cu tot felul de flori, coborând lin spre o minunată câmpie, vrednică prin frumuseţea ei de a fi locul de martiriu al unui mucenic.
