2.632 de modificări
Modificări
m
→Liturghia: Adăugare legătură
Liturghia aceasta în limba slavă se născuse în sec. IX prin cei doi frați [[Chiril_și_Metodie|Metodiu și Chiril]] care traduseseră [[Cărți_de_cult|cărțile sfinte]] pentru moravi în dialectul bulgar din Macedonia. N-a avut însă succes în Moravia dar s-a răspândit în Bulgaria, unde Bizanțul a permis-o, adăugând astfel la cele trei limbi socotite sfinte, ebraica, latina, greaca și pe aceasta slavonă și mai înainte și pe cea siriacă. Adoptarea în slavă a liturghiei a fost făcută din motive de comoditate, fiindcă astfel era înțeleasă mai ușor de toți slavii căci pe aceea vreme deosebirile dintre limbile slave nu erau așa mari ca astăzi.
Întrebarea care se pune este, pe ce cale s-a introdus această credință creștină la ruși? Nu avem o dovadă despre predicatori în Rusia, dar e sigur că au fost, căci dacă armata rusă venise din sud înseamnă că au fost influențe. Mai era de asemenea și drumul de comerț care trecea pe la Tulcea și pe care influențele se puteau transmite. E probabil că și românii au contribuit cu ceva, căci [[Introducerea liturghiei slave la români|românii adoptaseră această liturghie slavonă ]] în secolul X ca o necesitate politică ce a ținut până la marile reforme ale lui [[Matei Basarab]] și [[Vasile Lupu]], când s-a [[Introducerea_limbii_române_în_slujbe|introdus liturghia în limba română]].
Deci și de la români se vor fi dus misionari căci teritoriul român era atins de ruși. Ar exista dovezi pentru aceasta, în limba rusă, în care numele de [[Crăciun]] (Крачун/Krachun) e ca la români; deci adoptat. În organizația lor de asemenea, cuvântul boier fără i așa cum e la români se păstrează și la ei pe când la bulgari, spre exemplu, persistă. De aici se văd și influențele de limbă.
