2.632 de modificări
Modificări
Adăugare unele completări legate de romanizarea dacilor (P. P. Panaitescu)
=== De ce doar tracii s-au romanizat? ===
==== Perspectiva Pr. Dumitru Stăniloae ====
Se pune întrebarea: ce a făcut ca, din tot Imperiul Roman de Răsărit, numai în părțile locuite odinioară de tracii și dacii ajunși sub stăpânirea romană să se păstreze limba latină, și anume o limbă latină omogenă și totodată distinctă de limbile latine din Occident? De ce nu s-a păstrat în Grecia de azi, cu care Peninsula Balcanică de mai la nord era, de asemenea, în continuitate teritorială și care era ocupată de romani chiar mai demult și rămasă mai mult sub dominația romană? De ce nu s-a păstrat măcar o dovadă cât de mică despre folosirea limbii latine de către populațiile din Asia Mică, Siria, Palestina, Egipt?
Cât de mare era înrudirea limbii trace cu cea romană e greu de spus. Fapt e că, mult înainte de cucerirea Daciei de către Traian, la 105-106 d.Hr., tracii trebuiau să fi vorbit limba romană populară, cu toată răzvrătirea lor continuă împotriva ocupației romane. Pe de altă parte, limba lor, înainte și după ajungerea lor sub stăpânirea romană, trebuie să fi fost aproape una cu limba dacilor. Numai așa se explică cum și dacii vorbesc tot așa de repede, după ocuparea lor, limba romană. Ei se aflau într-o comunicare frecventă cu tracii de la sudul Dunării. Incursiunile dese peste Dunăre sporeau această comunicare. Cine știe dacă prin aceste incursiuni Burebista și urmașii lui nu urmăreau și o întindere a statului dac până unde se întindeau în sud tracii și dacă nu cumva aceste incursiuni erau încurajate și de populația tracă înrudită, mereu în răzvrătire față de ocupația romană.
==== Perspectiva lui P. P. Panaitescu ====
Legat, până la un anumit punct, de aceste lucruri, P. P. Panaitescu spune astfel<ref>P. P. Panaitescu, ''Introducere la istoria culturii românești'', Editura Științifică, București, 1969.</ref>:
:''Cauzele istorice care au determinat romanizarea tracilor și a dacilor sunt, până astăzi, insuficient cercetate, istoricii mulțumindu-se să aplice istoriei Daciei aspectele întâlnite în istoria romanizării celorlalte provincii ale Imperiului Roman. Dacia nord-dunăreană, fiind ultima dintre provinciile romanizate și prima dintre cele pierdute, s-a pus întrebarea dacă aici nu au jucat un rol și alte elemente specifice romanizării Daciei. Pe lângă acțiunea de colonizare, sprijinită și organizată de stat, pe lângă influența culturală și economică exercitată de purtătorii limbii și culturii romane așezați în mijlocul dacilor, mai este și un al treilea factor important: emigrația țăranilor romani și romanizați din Imperiu în Dacia, înainte de cucerirea romană, teză scumpă lui N. Iorga. Bineînțeles, dacă admitem această pătrundere neoficială, anterioară cuceririi romane, trebuie să primim prelungirea ei și după părăsirea Daciei de către armata și oficialitatea romană, într-o vreme când condițiile sociale și fiscale ale țăranilor din Imperiu se înrăutățiseră mult față de situația acestei clase în epoca dinainte de Traian.''
Din cauza observațiilor de mai sus, P. P. Panaitescu consideră retragea aureliană un eveniment de o importanță mai mică decât i se oferă, nefiind un prag real în istoria dacilor: de vreme ce dacii fuseseră romanizați încă dinainte de cucerirea lui Traian, nici retragerea lui Aurelian nu a avut un mare impact pentru daci, ci mai mult pentru romani, dacii continuându-și viața ca mai înainte.
În privința limbii, P. P. Panaitescu consideră limba tracică una apropiată de limbile baltice.
== Sf. Ap. Pavel ==
* Pr. [[Dumitru Stăniloae]], ''Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu ale limbii române, în general'', în «Biserica Ortodoxă Română», XCVII nr. 3-4, 1979, pp. 563-590. URL: https://www.marturisitorii.ro/wp-content/uploads/2016/10/Parintele-Dumitru-Staniloae-Ortodoxie-si-nationalism.pdf
* Constantin C. Giurescu, ''Istoria Românilor'', Ediția a III-a, Cugetarea-Georgescu Delafras S.A., București.
* P. P. Panaitescu, ''Introducere la istoria culturii românești'', Editura Științifică, București, 1969.
== A se vedea și ==
