Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
→Scrierile lui Teofan
==== Scrierile lui Teofan ====
Dar argumentul cel mai hotărâtor pentru legătura lui Grigorie Sinaitul cu românii, îl vede mitropolitul [[Tit Simedrea ]] în faptul că acela purta corespondență cu voievodul [[Nicolae Alexandru ]] al Țării Românești. Această știre se află în ''Viața sfântului Maxim Cavsocalivitul'', scrisă în a doua jumătate a secolului XIV de Teofan, episcopul Peritoriei din Tracia (pe la 1350), fost egumen al [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Vatopedului]]. Acest [[Maxim Kavsokalivitul]] a fost unul dintre cei mai renumiți asceți în Atos în secolul XIV și foarte apropiat de Grigorie Sinaitul. Dornic de a se deprinde cu viața de [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciune neîncetată]], a plecat din Atos la Paroria „către capătul Macedoniei”. La unele din desele convorbiri duhovnicești dintre sfântul Grigorie Sinaitul și Maxim CavsocalivitulKavsokalivitul, pare să fi asistat și Teofan, biograful acestuia.
În ''Viața lui Maxim'' scrisă de Teofan, se spune despre sfântul Grigorie, după moartea lui: „Mulți din ucenicii săi, după adormirea lui și călătoria la Dumnezeu, au ieșit ca niște stele strălucitoare și au împodobit marginile pământului”, deci au ajuns până la marginile teritoriului locuit de dreptcredincioși, așadar și la Români.
În plus, Teofan comunică un amănunt foarte însemnat pentru români. E vorba de o corespondență a lui Grigorie Sinaitul cu „împărații pământului” între care înșiră, pe lângă împăratul bizantin și țarul Ion Alexandru al Bulgariei și Ștefan al Serbiei, încă un Alexandru, care nu poate fi decât [[Nicolae Alexandru]] al Țării Românești (propriu-zis asociat la domnie de tatăl său, [[Ioan Basarab ]] (1310-1352) și apoi singur stăpânitor (1352-1364). Căci altă țară ortodoxă nu mai exista în vremea aceea.
:''Și împăraților pământului, Andronic, zic, și Alexandru, Ștefan și Alexandru le-a scris, doritori fiind ei, de minunatele lui învățături prin epistole. Prin aceasta se înmulțește schima călugărilor în locurile și cetățile acelora, prin virtutea și învățătura cuviosului părinte Grigorie Sinaitul'' (§ 18, 90).
