Modificări

Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinţi ţărani evlavioşipărinți țărani evlavioși, în satul Serikari, în regiunea Chania din insula Creta. Părinţii Părinții lui au murit pe când era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Chania şi și a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. La scurt timp după aceea, a început să aibă primele simptome ale maladiei lui Hansen (lepra). Dat fiind că lepra era o maladie contagioasă ce inspira teamă şi și oroare, în acea vreme bolnavii de lepră erau închişi închiși obligatoriu într-o colonie de leproşi leproși din insula Spinaloga. Nicolae a reuşit reușit să fugă de acolo în Egipt, unde a lucrat o vreme la un bărbier din [[Alexandria]]. Boala a continuat să avanseze, şi și la sugestia unui [[cler]]ic, care îi povestise despre ''Lovokomeio'', un azil-spital pentru leproşi leproși din insula Chios (Hios), Nicolae a fugit din nou, în insula Chios.

La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital pentru leproşi leproși administrat de [[ieromonah]]ul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sf. [[Antim din Chios]]. În [[capela]] Sf. [[Lazăr din Betania|Lazăr]] a azilului pentru leproşileproși, unde se găsea o [[icoană]] făcătoare de minuni a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] Ascultătoarea (''Panaghia Ypakoe''), Nicolae a aflat o atmosferă spirituală care l-a făcut să îşi își deschidă inima spre credinţă şi credință și l-au făcut să râvnească la o viaţă viață de [[rugăciune]]. După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să primească schima monahală şi și l-a [[tundere|tuns]] în [[monahism]], dându-i numele de Nichifor.

Boala lui a avansat (un tratament pentru lepră a fost descoperit abia în 1947), dar Nichifor a stăruit în [[ascultare]], în [[post]] şi și rugăciune. Lucra în grădina azilului. Între el şi și [[Duhovnic|părintele său duhovnicesc]], cuviosul Antim, s-a dezvoltat o strânsă relaţie relație de ucenicie duhovnicească. Monahul Nichifor era de nedespărţit nedespărțit de cuviosul Antim, astfel încât mai târziu acesta a reuşit reușit să scrie o culegere de texte despre minunile săvârşite săvârșite de Sfântul Antim pe care le văzuse cu ochii lui. Nichifor se ruga ceasuri în şirșir, făcea [[metanie|metanii]] fără număr, dar în acelaşi același timp nu vorbea despre acestea şi și nu îşi își deschidea inima nimănui altcuiva decât părintelui său duhovnicesc. A devenit prim-[[cântăreț]] al bisericii azilului, dar mai târziu, când, din pricina bolii, şiși-a pierdut vederea, cele mai multe cântări erau cântate de ceilalţi cântăreţi ceilalți cântăreți de la strană.

În 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor, dimpreună cu ceilalţi pacienţi rămaşi ceilalți pacienți rămași au fost mutaţi mutați în staţiuneastațiunea-leprozerie a Sf. [[Varvara din Heliopolis|Varvara]] din Aigaleo, la vest de oraşul orașul Atena. În acea vreme, Nichifor avea aproape 67 de ani. Trupul şi și ochii îi fuseseră profund afectaţi afectați de boală. În acea vreme, în staţiunea stațiunea de la Aigaleo trăia un [[preotieromonah]] pe nume Eumenie[[Evmenie Saridakis]], care, vindecat de lepră cu ajutorul noilor tratamente apărute, hotărâse să rămână acolo, alături de ceilalţi pacienţiceilalți pacienți. În scurt timp, Pr. Eumenie Evmenie a devenit ucenicul duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia [[Dumnezeu]], pentru [[răbdarea]] lui în boală, îi dăruise multe haruri duhovniceştiduhovnicești (Părintele Evmenie a fost el însuși canonizat în anul 2022).

Mulţi credincioşi Mulți credincioși au început să vină la monahul Nichifor ca să îi ceară [[binecuvântare]]a. Ţintuit Țintuit la pat, chinuit de dureri şi și aproape orb, monahul Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el.

Vizitatorilor le spunea adesea: ''„Copiii mei, vă rugaţirugați? Şi Și cum vă rugaţirugați? ...să vă rugaţi rugați cu [[rugăciunea lui Iisus]], cu «Doamne [[Iisus]]e Hristoase, miluieştemiluiește-mă.» Aşa Așa să vă rugaţirugați.”''

Pe [[1 decembrie]] 2012, [[Sfântul Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]] a Constantinopolului a săvârşit săvârșit [[proslăvire]]a Sf. Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în calendarul Bisericii Constantinopolului.