2.632 de modificări
Modificări
Adăugare unele detalii din Prof. Emilian Popescu
A încercat să încurajeze reunificarea dintre creștinii ortodocși și [[Monofizitism|monofiziți]], prin promovarea unei dogme de compromis, numită monotelitism sau [[monotelism]]. De asemenea, a schimbat limba oficială a imperiului din latină în greacă. Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclie ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după această dată.
{{Citat|Domnia lui Heraclius marchează o răscruce în istoria Imperiului Bizantin, nu numai pentru reformele sale militare și administrative, cât și pentru transformările de ordin cultural. Acum asistăm la grecizarea Imperiului în stil accelerat și la creșterea rolului Bisericii în cadrul întregii vieți publice, ceea ce va da Imperiului de Răsărit un aspect nou. Până aici limba latină era utilizată de administrație, armată și guvern, iar limba greacă de popor. Din vremea lui Heraclius, limba greacă devine oficială atât pentru Stat, cât și pentru Biserică. În cursul generațiilor viitoare, limba latină devine o raritate, chiar și în rândul persoanelor cultivate. Grecizarea Imperiului aduce și o simplificare a titulaturii imperiale. Împăratul este numit acum nu ca până acum Imperator, Caesar, Augustus. Din acest moment și până la căderea Imperiului acest titlu a fost purtat de toți împărații și co-împărații, iar titlul de Caesar a devenit onorific, pierzându-și caracterul imperial.|Prof. [[Emilian Popescu]]<ref>[[Emilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București.
</ref>}}
==Viața==
Heraclie plănuise să mute capitala imperiului la Cartagina (în Africa), dar patriarhul [[Serghie I al Constantinopolului]] l-a făcut să se răzgândească. Heraclie a început o vastă acțiune de reorganizare a armatei imperiale.
În 626, avarii și slavii au asediat [[Constantinopol]]ul, profitând și de faptul că împăratul era departe, în Anatolia. Cu toate acestea, din cauza superiorității armelor bizantinilor și a curajului cu care și-au apărat cetatea, avarii și slavii au fost nevoiți să se retragă, acest fapt fiind considerat de către bizantini o minune DumnezeeascăDumnezeiască.
Heraclie a comandat personal armata, fiind primul împărat, de la Teodosiu I, care a făcut acest lucru. Cu noua armată reorganizată, la sfârșitul anului 627 a pornit o campanie împotriva Persiei, obținând o victorie zdrobitoare la Ninive (decembrie 627). Șahul Kavadh al II-lea a cerut pace, restituind toate teritoriile cucerite în război de la Imperiul Bizantin. Curând (651), Persia va fi cucerită de Califatul Arab, aflat în plină ascensiune.
Heraclie a murit la [[Constantinopol]] pe [[11 februarie]] 641, fiind urmat pe tron de către fiii săi Constantin al III-lea și Heraklonas. El a fost întemeietorul dinastiei Heracliene.
== Salvarea Constantinopolului ==
Mai sus a fost menționat că salvarea Constantinopolului a fost considerată „o minune dumnezeiască”.
Mai pe larg, în 622, [[5 aprilie]], luni după [[Sfintele Paști|Paști]], Heraclius părăsește capitala, după ce asistase la o [[slujbă]] solemnă. Ajuns în Asia Mică el strânge armata, pe care o instruiește într-o nouă tactică de luptă, punând accent pe cavalerie și arcași. Campania de luptă o începe abia în toamnă, când reușește să cucerească Armenia, repurtând o victorie strălucită asupra trupelor persane. Dar atitudinea amenințătoare a avarilor îl obligă pe împărat să revină la Constantinopol. El mărește tributul avarilor, garantându-l chiar cu ostateci din rudele apropiate. În martie 623 el reia ostilitățile împotriva perșilor, repurtând unele victorii, dar fără să le provoace o înfrângere decisivă.
Anul 626 reprezintă punctul culminant al crizei, căci perșii se aliază cu avarii și amenință Constantinopolul din două părți. Trupele persane ajung chiar pe malul Bosforului și cantonează la Chalcedon, iar haganul avarilor apare sub zidurile capitalei cu o masă imensă de avari, slavi și gepizi, amenințând Constantinopolul atât pe mare cât și de pe uscat.
Situația era disperată și orașul a putut fi salvat datorită îndemnurilor către populație ale patriarhului Serghie și mai ales [[rugăciune|rugăciunilor]] adresate cu deosebire [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], protectoarea orașului, vitejiei trupelor imperiale, mai ales ale flotei, care a distrus flota avaro-slavă.
Cu acest prilej, pare să fi fost alcătuit imnul Acatist al Maicii Domnului, de către Patriarhul Serghie, drept mulțumire „Apărătoare Doamnă”, după biruința împotriva păgânilor.
== Dobrogea ==
Din păcate, pentru [[Dobrogea antică|Dobrogea]], pe care românii trebuie s-o aibă mereu în vedere când este tratată istoria Imperiului Bizantin, fiindcă aici s-a menținut cel mai mult pe teritoriul țării stăpânirea Imperiului, nu avem știri literare ori mărturii de altă natură privind această vreme.
Cercetările arheologice, care singure ne-ar putea da indicații în lipsa altora, s-au făcut pe scară foarte redusă. În unele așezări antice, ca cele de la Tomis, Callatis și altele, efectuarea de săpături nu este nici posibilă din cauza suprapunerilor peste straturile bizantine a clădirilor moderne. La Histria, unde săpăturile sunt din acest punct de vedere ușor de efectuat, fiindcă cetatea nu a fost suprapusă de așezări moderne, au ieșit la iveală locuințe modeste, monete și obiecte de uz casnic de pe vremea lui Heraclius, dar acest oraș antic nu este un model pentru restul teritoriului dobrogean, fiindcă el a fost părăsit în cursul secolului al VII-lea din cauza unor condiții geomorfologice specifice și a presiunii tot mai intense a populațiilor barbare.
==Familia==
după=Constantin al III-lea și Heraklonas}}
{{end box}}
== Note ==
<references />
== Surse ==
*[[w:Heraclius]]
*[http://www.roman-emperors.org/heraclis.htm De Imperatoribus Romanis: Heraclius]
* [[Emilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București.
==A se vedea și==
