2.632 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
După 25 de ani în care a păstorit Episcopia Hușilor, în 1851 a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]].
A fost un sprijinitor al [[Preoții ortodocși români și unirea din 1859|Unirii Principatelor]]. Astfel, în 1957 mitropolitul Sofronie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, s-a opus caimacamului Nicolae Vogoride, reușind anularea alegerilor măsluite de către acesta. A fost ales președinte al Divanului Ad-Hoc al Moldovei (septembrie-decembrie 1857), lucrările acestuia încheindu-se cu adoptarea mai multor hotărâri, printre care: respectarea vechilor capitulații dintre Țările Române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”,
unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, el a prezidat și Adunarea electivă a Moldovei, în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), primul pas concret spre Unirea Principatelor.
