2.632 de modificări
Modificări
m
→Biserica din peșteră: Adăugare legătură
În ceea ce privește pictura bisericii, cercetările au scos la iveală trei straturi de zugrăveală: primul se pare că datează din secolul al XIV-lea, al doilea aparține primei jumătăți a secolului al XVIII-lea, iar al treilea este din anul 1859. Legenda spune că al doilea strat a fost făcut din porunca domnitorului Constantin Brâncoveanu, care s-a adăpostit aici, în 1690, când însoțea oștile turcești și tătărești ce mergeau spre Ardeal, biserica și chiliile fiind atunci în stare bună. Tot în acest schit s-a retras în 1658 și domnitorul Constantin Șerban, din cauza tătarilor, iar domnitorul Mihai Viteazul a stat aici trei luni, în 1595, după bătălia de la Călugăreni. Fiind loc de refugiu pentru domnitori români, Schitul Cetățuia se în acele vremuri bucura de unele privilegii. Astfel, în secolul al XVIII-lea, amintind de o scutire de taxe mai veche, întocmită de Constantin Racoviță, voievodul Alexandru Ipsilanti a scutit și el de bir cei trei schimnici care viețuiau aici.
Însă Schitul Cetățuia Negru Vodă a cunoscut și o perioadă de ruinare și pustiire în secolul al XIX-lea. Astfel, în timpul Revoluției [[Preoții ortodocși români și revoluția din 1821 |revoluției din 1821]] a fost distrus de turcii care îi urmăreau pe eteriștii ce se retrăgeau pe aici, spre Brașov. La cererea credincioșilor din satul vecin, în 1859 mitropolia a încuviințat ca aceștia să repare sfântul lăcaș. Cu toate acestea, după un timp schitul s-a ruinat din nou și a ajuns chiar adăpost pentru vite.
O nouă renovare a Schitului Cetățuia a fost făcută între anii 1915 și 1916, după cum arată inscripția de pe peretele nordic al pronaosului: ”''Acest sfânt locaș cu numele Cetățuia care de la Negru Vodă își are începutul, a fost și în trecut schit de călugări și în vremuri grele loc de scăpare pentru voievozii țării,însă cu trecerea timpului a căzut în ruine, ajungând chiar adăpost vitelor. S-a restaurat cu ajutorul preotului Gheorghe Moisescu de la biserica domnească din Câmpulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andrițoiu din schitul Stănișoara (Argeș) și fratele monah Nicolae Băcioiu de la peștera Ialomicioara, la anul 1915-1916. S-a sfințit în ziua de 22 iulie 1923.''”
