2.632 de modificări
Modificări
m
→Istorie: Adăugare legătură
Înființată în perioada domniei lui [[Nicolae Alexandru|Nicolae Alexandru Basarab]] (1352-1364), Mitropolia Ungro-Vlahiei a avut primul ei sediu la [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Curtea de Argeș]], timp de un veac și jumătate. [[Nifon al II-lea al Constantinopolului|Mitropolitul Nifon]] îi ceruse încă din 1502 voievodului [[Radu cel Mare]] mutarea scaunului mitropolitan la Târgoviște, capitala de atunci a Țării Românești, dar această mutare s-a realizat abia în anul 1517, în timpul domniei Sfântului [[Neagoe Basarab]].<ref>[https://adevarul.ro/locale/targoviste/istoria-mitropoliei-targoviste-importantul-centru-cultural-religios-Tarii-romanesti-1_5fe8756f5163ec42715204b6/index.html Corina Slămnoiu, ''Istoria Mitropoliei de la Târgoviște, importantul centru cultural și religios al Țării Românești''], 28 decembrie 2020, ''Adevarul.ro'', accesat la 2 decembrie 2021</ref>
La sfârșitul secolului al XVIII‑lea, mitropolitul Ungro-Vlahiei Dositei Filitti (1793‑1810) propunea înființarea unei noi [[Episcopie|episcopii]] și anume Episcopia Argeșului. Motivația oficială, după cum se preciza în anaforaua înaintată domnitorului Alexandru Moruzi, era consecință a faptului că ''...județele Argeșului și Oltului fiind depărtate de scaunul Mitropoliei și neputând fi păstorite după cuviință, nu le poate lăsa, ca un năimit, „lupului cel rău cugetătoriu”..., ci găsește cu cale ca aceste două județe să se deosebească din eparhia sfintei Mitropolii și să se facă o episcopie nouă... și sfânta Monastire a Argeșului să se cinstească a fi scaun de Episcopie''. Alexandru Moruzi Vodă aprobă propunerea și confirma alegerea lui [[Iosif Sevastias|Iosif de Sevasta ]] ca episcop al Argeșului, la 18 octombrie 1793. La 17 noiembrie 1793, Neofit VII, [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|arhiepiscop al Constantinopolului]] și [[Patriarhia Ecumenică|patriarh ecumenic]], confirmă, prin act patriarhal, recunoașterea înființării Episcopiei de Argeș și alegerea lui Iosif al Sevastiei ca primul episcop al ei.<ref>''Istoria Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului'', 2015, pp. 16-19.</ref> Astfel, Eparhia Argeșului devine cea de a treia episcopie, în ordine cronologică, a Mitropoliei Ungro-Vlahiei, după [[Arhiepiscopia Râmnicului|Episcopia Râmnicului]] și [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Episcopia Buzăului]].
După o lungă perioadă (peste un veac și jumătate) de existență ca eparhie a Episcopiei Argeșului, la începutul anului 1949, după instalare regimului comunist în România, s-a făcut o rearondare a eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Argeșului fiind unită cu [[Episcopia Râmnicului]], constituindu‑se astfel o nouă eparhie numită „Episcopia Râmnicului și Argeșului”. Prin Decizia nr. 4595/1949, publicată în Monitorul Oficial nr. 46 din 24 februarie 1949, Ministerul Cultelor a aprobat ca Episcopul Iosif al Argeșului să devină „episcop al Reîntregitei Eparhii a Râmnicului și Argeșului, cu titlul de Episcop al Râmnicului și Argeșului”.<ref>''Istoria Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului'', 2015, p. 87.</ref>
! Numele ierarhului!! Perioada !! Observații
|-
| [[Iosif Sevastias ]] || 1793 - 1820 ||
|-
| Ilarion Gheorghiadis || 1820 - 1823 || prima oară
