14.992 de modificări
Modificări
referințe
|înfiinţată=1817
|ctitor=[[Ieroschimonah]]ul Arsenie de la Cernica
|stareţ=Stavrofora Epiharia Lungu<ref name=rador/>|mărime aprox=45 [[călugăr]]ițe<ref name=rador/>
|localizare= {{flag|Romania}}Ghighiu, comuna Bărcănești<br/>Județul Prahova
|limba liturgică=română
La 1 aprilie 1955 stareța Tamara Oleinic s-a retras, lăsând păstorirea obștii în seama [[monahie]]i Pelaghia Tudor. Aceasta, având o bună pregătire și o educație monahală aleasă, dobândită în cursul anilor de studiu la seminarul monahal de la [[Mănăstirea Horezu]], face ca obștea să crească în perioada 1955-1960, de la 15 la 60 de viețuitoare. Cu ajutorul Patriarhului Iustinian și al Departamentului Cultelor, a început munca de reconstrucție a mănăstirii. Astfe, s-a zidit din nou turla din beton armat, s-a spălat pictura, s-a turnat pardoseală de mozaic. S-au construit din temelie [[Chilie|chilii]] integrate într-o incintă patrulateră în formă de cetate. Tot prin grijă și osteneală stareței Pelaghia Tudor s-au amenajat săli pentru școala monahală, pentru ateliere și pentru un muzeu, s-a înălțat din temelie „cetatea mănăstirească” de la dreapta [[Clopotniță|clopotniței]], cu chilii, ateliere, [[trapeză]], stăreție, casă arhierească, [[arhondaric]] și chilii pentru [[duhovnic]]i. În 1956 s-a înființat aici un atelier de țesut covoare, iar între anii 1955-1958 o școală monahală, sub conducerea stareței Pelaghia Tudor, la care au fost înscrise 15 cursante.<ref name=despre/>
La Mănăstirea Ghighiu viețuiesc în prezent 45 de monahii, stareță fiind monahia Epiharia Lungu. <ref name=rador>[https://www.rador.ro/2023/11/10/repere-spirituale-manastirea-ghighiu-comoara-ei-facatoare-de-minuni-si-izvorul-tamaduitor/ Repere spirituale:''Mănăstirea Ghighiu, comoara ei făcătoare de minuni și izvorul tămăduitor''], 10 noiembrie 2023, ''Radio România - Agenția de presă RADOR'', accesat 18 decembrie 2023</ref> Ele împletesc rugăciunea autentică a tradiției ortodoxe cu munca, în spiritul și ritmul noii vieți. Fiecare răspunde mai multor ascultări mănăstirești. Slujbele religioase se țin zilnic după tipicul mănăstiresc, iar credincioșii din orașul Ploiești, dar și din împrejurimi, își găsesc aici mângâiere și împlinire duhovnicească. Mănăstirea păstrează un [[odor]] de mare preț: [[Icoană|icoana]] [[Făcător de minuni|făcătoare de minuni]] a Maicii Domnului cu Pruncul (cunoscută și ca „icoana Maicii Domnului «Siriaca»”), datând din secolul al XVI-lea, care a fost dăruită mănăstirii de episcopul Vasilios Samaha de Serghiopolis, Siria, la 25 februarie 1958. Colecția de artă a mănăstirii, organizată muzeistic din anul 1964 conține un adevărat tezaur de tipărituri, icoane vechi, obiecte de cult și alte valori ale patrimoniului cultural istoric.<ref name=despre/>
===Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca”===