Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.656 de modificări
Modificări
Pagină nouă: '''Patmos''' (gr. Πάτμος) este cea mai nordică insulă grecească din Dodecanez, în Marea Egee. Este celebră ca locul unde Sfântul Ioan Evanghelistul a primit viziuni...
'''Patmos''' (gr. Πάτμος) este cea mai nordică insulă grecească din Dodecanez, în Marea Egee. Este celebră ca locul unde Sfântul [[Ioan Evanghelistul]] a primit viziunile care se găsesc în [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Cartea Apocalipsei]] din [[Noul Testament]] și unde cartea a fost scrisă.
În 1999, centrul istoric al insulei, Chora, împreună cu Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul și Peștera Apocalipsei, au fost declarate Situri din Patrimoniul Mondial UNESCO datorită importanței lor în [[creștinism]] și conservării vechilor tradiții religioase care au loc pe insulă.
Insula este cunoscută și pentru Școala Teologică din Patmos (înființată în secolul al XVIII-lea), precum și pentru conservarea un important număr de manuscrise creștine antice în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul.
Insula Patmos se află sub jurisdicția [[Patriarhia Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]], prin intermediul [[Exarhat|Exarhatului]] Patriarhal din Patmos, al cărui [[exarh]] este [[Stareț|starețul]] [[arhimandrit]] al Mănăstirii Sf. Ioan Teologul.
==Istorie==
În perioada stăpânirii romane, insula Patmos a căzut în decadență. Populația a scăzut, iar insula a devenit locul unde erau trimiși criminalii sau tulburătorii politici și religioși.
În anul 95 d.Hr., în vremea [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor lui Domițian]], Sfântul Ioan Teologul a fost exilat pe insulă ca tulburător religios. A rămas pe insulă timp de optsprezece luni, în timpul cărora a trăit într-o peșteră sub un templu cunoscut, dedicat zeiței Diana. În această peșteră, el a transmis o viziune, o descoperire (gr. ''apokalypsis''), care a devenit Cartea Apocalipsei. Apocalipsa a fost scrisă ca o îndemnare către creștinii credincioși să rămână fideli credinței lor în timpul persecuțiilor de la sfârșitul primului secol.
În anul 313 d.Hr., creștinismul a fost recunoscut ca religie legală sau licită (lat. ''religio licita'') Imperiul Roman prin [[Edictul de la Milano]] al împăratului [[Constantin cel Mare]], și astfel s-a răspândit și în Dodecanez.
[[Imperiul Bizantin]] a exercitat controlul asupra insulei Patmos și a celorlalte insule, iar până în secolul al IV-lea templul dedicat Dianei fusese înlăturat. Direct deasupra acestui templu a fost construită o biserică dedicată Sfântului Ioan Teologul, dar aceasta a fost distrusă mai târziu, între secolele al VI-lea și al IX-lea, în timpul unei serii de raiduri efectuate de diferite grupuri arabe.
Insula a rămas pustie până în anul 1088, când împăratul bizantin Alexie I Comneanul a acordat Patmosul [[Călugăr|călugărului]] Hristodulos (gr. Χριστόδουλος). Intenția sa era să înființeze un [[mănăstire]] și să construiască această mănăstire peste ruinele unei mici biserici construite pe ruinele unui templu dedicat Dianei. Construcția mănăstirii a început în anul 1101 și a fost ulterior în funcțiune continuă timp de peste 900 de ani.
În secolele al XI-lea și al XII-lea, insula Patmos a fost supusă și raidurilor de pirați saracini și normanzi, care au fost catalizator pentru construirea zidurilor fortificate care înconjoară mănăstirea, dându-i aspectul modern asemănător cu un castel sau o cetate.
În timpul Războiului Turco-Italian din 1912, Patmosul a fost capturat și controlat de italieni. Insula a rămas sub controlul lor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost returnată Greciei.
==Bibliografie==
* Dr. Styl. A. Papadopoulos, ''Le Monastère de saint Jean le Théologien'', éd. du Monastère de saint Jean, Patmos, 1987
==Surse==
* Patriarchal Exarchate of Patmos - en.orthodoxwiki.org
* https://en.wikipedia.org/wiki/Patmos
==Legături externe==
* https://icones-grecques.com/marialavie/patmos.htm
[[Categorie:Locuri]]
[[en:Patriarchal Exarchate of Patmos]]
În 1999, centrul istoric al insulei, Chora, împreună cu Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul și Peștera Apocalipsei, au fost declarate Situri din Patrimoniul Mondial UNESCO datorită importanței lor în [[creștinism]] și conservării vechilor tradiții religioase care au loc pe insulă.
Insula este cunoscută și pentru Școala Teologică din Patmos (înființată în secolul al XVIII-lea), precum și pentru conservarea un important număr de manuscrise creștine antice în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul.
Insula Patmos se află sub jurisdicția [[Patriarhia Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]], prin intermediul [[Exarhat|Exarhatului]] Patriarhal din Patmos, al cărui [[exarh]] este [[Stareț|starețul]] [[arhimandrit]] al Mănăstirii Sf. Ioan Teologul.
==Istorie==
În perioada stăpânirii romane, insula Patmos a căzut în decadență. Populația a scăzut, iar insula a devenit locul unde erau trimiși criminalii sau tulburătorii politici și religioși.
În anul 95 d.Hr., în vremea [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor lui Domițian]], Sfântul Ioan Teologul a fost exilat pe insulă ca tulburător religios. A rămas pe insulă timp de optsprezece luni, în timpul cărora a trăit într-o peșteră sub un templu cunoscut, dedicat zeiței Diana. În această peșteră, el a transmis o viziune, o descoperire (gr. ''apokalypsis''), care a devenit Cartea Apocalipsei. Apocalipsa a fost scrisă ca o îndemnare către creștinii credincioși să rămână fideli credinței lor în timpul persecuțiilor de la sfârșitul primului secol.
În anul 313 d.Hr., creștinismul a fost recunoscut ca religie legală sau licită (lat. ''religio licita'') Imperiul Roman prin [[Edictul de la Milano]] al împăratului [[Constantin cel Mare]], și astfel s-a răspândit și în Dodecanez.
[[Imperiul Bizantin]] a exercitat controlul asupra insulei Patmos și a celorlalte insule, iar până în secolul al IV-lea templul dedicat Dianei fusese înlăturat. Direct deasupra acestui templu a fost construită o biserică dedicată Sfântului Ioan Teologul, dar aceasta a fost distrusă mai târziu, între secolele al VI-lea și al IX-lea, în timpul unei serii de raiduri efectuate de diferite grupuri arabe.
Insula a rămas pustie până în anul 1088, când împăratul bizantin Alexie I Comneanul a acordat Patmosul [[Călugăr|călugărului]] Hristodulos (gr. Χριστόδουλος). Intenția sa era să înființeze un [[mănăstire]] și să construiască această mănăstire peste ruinele unei mici biserici construite pe ruinele unui templu dedicat Dianei. Construcția mănăstirii a început în anul 1101 și a fost ulterior în funcțiune continuă timp de peste 900 de ani.
În secolele al XI-lea și al XII-lea, insula Patmos a fost supusă și raidurilor de pirați saracini și normanzi, care au fost catalizator pentru construirea zidurilor fortificate care înconjoară mănăstirea, dându-i aspectul modern asemănător cu un castel sau o cetate.
În timpul Războiului Turco-Italian din 1912, Patmosul a fost capturat și controlat de italieni. Insula a rămas sub controlul lor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost returnată Greciei.
==Bibliografie==
* Dr. Styl. A. Papadopoulos, ''Le Monastère de saint Jean le Théologien'', éd. du Monastère de saint Jean, Patmos, 1987
==Surse==
* Patriarchal Exarchate of Patmos - en.orthodoxwiki.org
* https://en.wikipedia.org/wiki/Patmos
==Legături externe==
* https://icones-grecques.com/marialavie/patmos.htm
[[Categorie:Locuri]]
[[en:Patriarchal Exarchate of Patmos]]
