2.632 de modificări
Modificări
Mutare secțiunea de școli
Către sfârșitul secolului al XV-lea, consemnăm o nouă lucrare originală în Moldova: scrisoarea episcopului Vasile al Romanului către mitropolitul Gherontie al Moscovei, din 1484, în care lămurea o problemă liturgică privitoare la înconjurarea sfintei mese și a bisericii la slujbe.
== Școli ==
Caligrafierea manuscriselor liturgice și teologice presupunea existența unor școli în marile mănăstiri din Moldova și Țara Românească, în vederea pregătirii de noi copiști. Desigur, astfel de școli au existat la Neamț, Putna, Moldovița, Voroneț, Bistrița Moldovei, Cozia, Bistrița Olteniei, în care s-a continuat activitatea de caligrafiere și în secolele următoare. În aceste școli se învăța nu numai scrisul, ci și limba slavonă, probabil, greaca și, desigur, teologia. Dascălii acestor școli erau înșiși călugării caligrafi sau alți viețuitori cu mai multă învățătură. Probabil termenul de „nastavnic” întâlnit în unele documente slavo-române designa un astfel de dascăl mănăstiresc.
Pe lângă acestea, existau alte școli, „voievodale”, în capitala țării, în care se pregăteau diecii pentru cancelaria domnească. La acestea erau angajați și alți cărturari ai vremii, din mediul laic, cunoscuți sub numele de „grămătici”. Un astfel de profesor va fi fost Moise (Moișă), Filozoful de la Suceava, în timpul lui Alexandru cel Bun.
Copierea atâtor manuscrise a dus și la înjghebarea unor biblioteci, la Neamț și la Putna, unde s-a desfășurat o prodigioasă activitate de caligrafiere, la Moldovița, unde au fost aduse manuscrise de la mănăstirea Studion din Constantinopol și în alte părți.
== Gavriil Uric ==
Alte manuscrise slavone se păstrează în Biblioteca bisericii Sfintul Nicolae din Scheii Brașovului, în Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei și în alte părți.
== Detalii despre manuscrisele păstrate ==
