[[Fișier:MadridSkylitzesTheophilosLazarosFol49v.jpg|miniatura|dreapta|Cuviosul Lazăr și împăratul Teofil (miniatură din manuscrisul Madrid Skylitzes, sec. XII)]]
[[Cuvios|Cuviosul]] '''Lazăr Zugravul''' (+867) a fost un [[iconograf]] și [[mărturisitor]] pentru dreapta credință în secolul al IX-lea, în a doua perioadă a [[Persecuții|persecuțiilor]] [[Iconoclasm|iconoclaste]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[17 noiembrie]].
[[Fișier:Triumph Orthodoxy.jpg|miniatura|dreapta|Icoana biruinței Ortodoxiei, cu împărăteasa Teodora, Patriarhul Metodie și mărturisitorii dreptei credințe (icoană din sec. XIV-XV, British Museum)]]
După moartea lui Teofil și [[Duminica Ortodoxiei|restabilirea cultului sfintelor icoane ]] de către împărăteasa [[Teodora a II-a|Teodora]] (843), s-a întors în capitala [[Constantinopol]] împreună cu alți mărturisitori ai [[Ortodoxie|Ortodoxiei]]. Acolo a pictat, la cererea patriarhului [[Metodie I al Constantinopolului|Metodie]], marea icoană a Mântuitorului care era expusă pentru cinstire publică la Poarta de Bronz (gr. Χαλκῆ Πύλη – Halki<ref>A se vedea: https://fr.wikipedia.org/wiki/Chalk%C3%A8</ref>) a palatului imperial distrusă în timpul persecuțiilor iconoclaste<ref>Această celebră icoană a lui Hristos de la Poarta de Brunz a fost mai întâi distrusă de [[Leon al III-lea Isaurul]] - când au fost martirizați și 10 [[Mucenic|mucenici]] prăznuiți la [[9 august]]) și apoi a fost reinstalată de [[Irina Împărăteasa|împărăteasa Irina]] în anul 787 și a fost din nou înlăturată de Leon al V-lea și înlocuită cu o [[cruce]]. După restaurarea definitivă a Ortodoxiei (843), Sfântul Lazăr Zugravul a realizat, la comanda patriarhului Metodie, o nouă icoană în mozaic, care ulterior a devenit prototipul pentru toate icoanele lui Hristos în picioare.</ref>. Continuând în [[asceză]] și [[rugăciune]] pentru a-și pregăti contemplația interioară pe care o transcria în icoanele pe care le picta, a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]].
În anul 855, Sfântul Lazăr a fost trimis la Roma de împăratul [[Mihail al III-lea]] și de [[Patriarh|patriarhul]] [[Ignatie al Constantinopolului]] pentru a aduce daruri papei Benedict al III-lea, recent ales, și pentru a discuta cu el despre mijloacele de restabilire a păcii și unității Bisericii. În timpul celei de-a doua călătorii la Roma s-a îmbolnăvit și și-a dat [[sufletul]] în mâinile lui [[Dumnezeu]] (867). Iar trupul lui a fost adus la Constantinopol pentru a fi cinstit la mănăstirea Evandru (gr. Evandres - Galata), unde și trăise.