Date biografice: Născut în 1719, întră în viața monahală la numai 12 ani la [[Mănăstirea Putna]]. La 17 ani a fost hirotonit preot, ajungând egumen al mănăstirii la 25 de ani și episcop de Rădăuți la 26 de ani. La 31 de ani a devenit [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], promovând activitatea culturală, tipărind 15 cărți atât pentru educarea românilor din Moldova cât și pentru apărarea românilor din Transilvania. După 10 ani a fost silit să părăsească scaunul mitropolitan în urma protestelor sale împotriva birurilor impuse de [[Epoca fanariotă|domnii fanarioți]]. Așadar, s-a retras la Sihăstria Putna până la sfârșitul vieții, fiind tuns în [[marea schismă]] 4 zile înainte de a se duce la Domnul.

===Sfântul Ierarh [[Ioan de la Râșca și Secu]]===

Date biografice: Născut într-un sat din Vrancea, Ioan a fost dus de ruda lui, Sfântul [[Varlaam al Moldovei]], în [[Mănăstirea Râșca]] unde a fost tuns în monahism în 1630. Mai târziu, după ce Sf. Varlaam devine mitropolit al Moldovei în 1632, Cuviosul Ioan se mută în fosta chilie a mitropolitului în [[Mănăstirea Secu (județul Neamț)|Mănăstirea Secu]]. În 1641, Sfântul Ioan se mută într-o nouă mănăstire înființată de [[Vasile Lupu]] în cetatea Neamț. Acolo, Cuviosul Ioan îi este duhovnic Sfintei Cuvioasă [[Teodora de la Sihla]]. Când mitropolitul Varlaam trece la cele veșnice, Sfântul Ioan îl înmormântează în Mănăstirea Secu unde va și deveni egumen pentru un an înainte să fie rânduit episcop de Huși în 1667. În acea perioadă se împrietenește cu Sfântul [[Dosoftei al Moldovei]], iar în 1674 va deveni episcop de Roman până în 1685 când adoarme în Domnul.

===Sfântul [[Irineu de Sirmium]]===

Date biografice: S-a născut în jurul anului 1590, în satul Borcești. A intrat în monahism la schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învățat greaca și slavona. Unul din întemeietorii limbii române literare, a tradus ''[[Scara dumnezeiescului urcuș|Scara]]'' Sf. [[Ioan Scărarul|Sf. Ioan din Sinai]]; a fost sfetnic al domnitorului Miron Barnovski al Moldovei apoi mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. A înființat prima tipografie românească. A publicat în română lucrările ''Cazania'', ''Cele șapte taine'', ''Răspunsul împotriva catehismului calvinesc'', ''Pravila'', ''Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu'' etc. S-a ocupat de organizarea [[Sinodul de la Iași]] din 1642. S-a îngrijit de construcția bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iași, unde a așezat moaștele Sf. [[Parascheva de la Iași|Parascheva]]. A contribuit la înființarea Academiei domnești de la Iași. S-a retras la Mănăstirea Secu în 1653, unde a rămas până la moartea sa, în 1657. Pe [[12 februarie]] 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de [[30 august]].

==[[Cuvios|Cuvioși]]==

Date biografice: Născut la sfârșitul secolului al XVI-lea într-un sat din Botoșani, Cuviosul Chiriac a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Tazlău din Neamț. După ce este hirotonit ieromonah, Cuviosul se retrage în pustnicie într-o peșteră din apropiere, răbdând frig cumplit și ispite diavolești. Acolo, devine un renumit duhovnic făcător de minuni, vizitat de mulți și apărând Neamțul de influențele calvine venite din vest. După ce a trecut la Domnul în 1660, Sfântul [[Dosoftei al Moldovei]] i-a sărutat moaștele, arătându-și cinstea pentru sfințenia Cuviosului.

===Sfântul Cuvios [[Daniil Sihastrul]]===

Date biografice: S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. In 1749, vine în ținuturile Moldovei . În anul 1764 intră în obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniștire. Timp de 25 de ani va viețui într-o peșteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoință, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere și neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturisește Ieromonahul Nicolae, care viețuia și el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, starețul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoințelor sale, la peștera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie

===Sfânta Cuvioasă [[Parascheva de la Iași]]===

Date biografice: Născuți în 1697, 1701, și 1717, acești trei sfinți ieroschimonahi au îngrijit Sihăstria Putna în veacul al XVIII-lea. Sfinții Sila și Natan au fost amanândoi stareți ai schitului, al doilea fiind părintele duhovnicesc al Sfântului Ierarh [[Iacob Putneanul]]. Cuviosul Paisie a fost egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, dar s-a mutat mai târziu la Sihăstria Putnei unde a sprijinit toți viețuitorii cu rugăciuni înfocate și sfaturi pline de înțelepciune. Toți trei au rămas în Sihăstria Putna chiar și după ocupația austriacă din 1775, trăind vremuri foarte grele, lipsite de sprijin material. Cei trei au trecut la Domnul între 1783 și 1784, iar moaștele acestor 3 Cuvioși au fost găsite în 1990 când schitul de la Sihăstria Putnei era în proces de refacere.

===Sfântul Cuvios Mărturisitor [[Sofronie de la Cioara]]===

Date biografice: Născută în 1300, fiica lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești, este căsătorită în 1322 cu prințul Bulgariei pentru întărirea legăturilor politice dintre cele două case domnești. Acolo, a susținut o mișcare culturală de copiere și traducere a manuscriselor greci în [[Limba slavonă|slavona bisericească]] și de ctitorire și restaurare a mănăstirilor, luând parte la o mare înflorire culturală în lumea ortodoxă. În 1345, țarul Bulgariei se desparte de Cuvioasa Teofana, ceea ce a determinat-o să se retragă în Mănăstirea Albotina din Bulgaria unde a fost ucenică a Cuviosului [[Teodosie Ishihastul]], ucenicul Cuviosului isihiast [[Grigorie Sinaitul]]. Trece la Domnul în mănăstirea sa, devenind cea dintâi [[monah]]ie română cunoscută în istorie.

===Sfântul Cuvios [[Vasile de la Poiana Mărului]]===