14.992 de modificări
Modificări
m
→Viața: leg. interne
Născut în Toscana (Italia), Sf. Martin a fost educat în credința Bisericii și a intrat în [[cler]]ul Bisericii Romei. Ca [[preot]], sfântul Martin a fost reprezentant al [[scaun]]ului Romei la Constantinopol. După moartea Papei Teodor I în 649, Martin a fost ales ca succesor al acestuia. L-a numit pe Ioan, [[episcop]] de Filadelfia (Amman) ca Administrator al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhiei Ierusalimului]] după moartea Patriarhului [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], care murise în 638. Martin a argumentat legitimitatea acestei numiri în virtutea „puterii apostolice transmise lui de Iisus Hristos prin Sf. Petru”.
În timpul papatului său, [[Erezie|erezia]] [[monotelism|monotelită]] a început să se răspândească. Potrivit acestei erezii, Hristos ar fi avut două Firi, dar o singură voință, spre deosebire de poziția ortodoxă, care afirma că în Hristos lucrau două voințe (dumnezeiască și omenească). [[Eretic]]ii și-au câștigat adepți în rândul aristocrației și chiar în familia imperială, între aceștia numărându-se împăratul [[Constans al II|Constans-lea]] (641-668) și [[patriarh]]ul [[Pavel al II al Constantinopolului|Pavel -lea al Constantinopolului]] (641-654653). Împăratul a publicat chiar o carte intitulată ''Typos'' („Modelul credinței”) în sprijinul ereziei monotelite, poruncind să fie citită de toată lumea. Când Sf. Martin a citit cartea, a mărturisit cu hotărâre credința ortodoxă și a convocat [[Sinodul de la Lateran]] la Roma pentru a condamna erezia monotelită.
Când împăratul a aflat aceasta, a trimis un comandant militar pentru a-l ucide pe papă. Acesta, temându-se să îl asasineze el însuși pe papă, a angajat un ucigaș pe care l-a plătit ca să comită el această faptă. Când ucigașul s-a apropiat însă de papă ca să-l ucidă, a fost lovit de orbire și nu l-a putut omorî. Comandantul militar a fugit din Roma, de teamă, și a murit la scurtă vreme după aceea într-o bătălie.
