14.992 de modificări
Modificări
→Istoric
S-a păstrat [[Pisanie|pisania]] pusă de [[Arhimandrit|arhimandritul mitrofor]] Juvenalie în al 16-lea an al [[Stareț|stăreției]] sale (1892):<ref name=despre>[https://www.manastireaghighiu.ro/index.php/despre/manastirea-ghighiu ''Mănăstirea Ghighiu: Secolele XIX-XX''], accesat 14 februarie 2023</ref>
: ''În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, la anul 1814, pe timpul M.S. Ioan Caragea Voevod şi și al I.P.S. Mitropolit Nectarie s-au ridicat pe acest teren donat de proprietara Uţa Uța Cantacuzino Corneanca această Sfântă Biserică şi chilii împrejur spre a servi de chinovie pentru monahi de către cuvioşia sa ieroschimonahul Arsenie, stareţstareț, şi cu ajutorul a 4 fraţi Rucăreni. Acea biserică fiind mică, la anul 1858 Martie şi sub căimăcănia M. S. Alexandru D. Ghica Voevod, cu binecuvântarea P. S. Mitropolit Nifon și după inițiativa P. Cuv. S. Arhim. Eftimie, stareț, s-a dărâmat și s-a început cea de astăzi, dând tot concursul său până la terminarea de roșu și învelitoarea ei, iar încetând din viață s-a terminat de către succesorul său P. Cuv. S. Arhim. Antonie, care a contribuit cu mai tot ce a avut, cum și alți de Dumnezeu creștini a cărora pomenire va fi veșnică și s-a sfințit această sfântă Biserică tot cu hramul ce l-a avut: „Izvorul Tămăduirii”, la 31 martie 1866.''
Totuși, [[Arhiepiscopia Bucureștilor]], în a cărei [[jurisdicție]] se află mănăstirea, arată că Mănăstirea Ghighiu, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, s-a ridicat în anul 1817, pe terenul donat monahului Agapie de către Măriuţa Măriuța Râfoveanca, care căuta loc pentru construirea unui schit, în timpul voievodului Ioan Gheorghe Caragea, mitropolit fiind ÎPS Nectarie.<ref name=arhiep>[https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/exarhat/manastiri/manastirea-ghighiu ''Arhiepiscopia Bucureștilor: Mănăstirea Ghighiu''], accesat 14 februarie 2023</ref>
Există un act, datat pe 23 aprilie 1817, prin care Măriuţa Râfoveanca arată că a fost îndemnată de a face un [[schit]] pentru pomenirea părinților ei pe moșia sa „Ghighiu”, pe care o avea zestre de la părinți:<ref name=despre/>
: ''Am dat danie în arătatul loc, ca să fie în veci al schitului ce se va ridica din nou cu a mea cheltuială și ceea ce vor agonisi și cuvioșii părinți să fie tot pentru ajutor, atât la facerea schitului, cât și la cele trebuincioase, lucruri și chilii pentru odihna părinților călugări ce se vor afla cu bună întocmire și statornicie acolo.''
Schitul a fost ridicat în anul 1817, pe terenul donat de Uța (diminutiv de la Măriuța) Râfoveanca, prin efortul [[ieromonah]]ului Agapie, pe vremea lui Ioan Caragea Vodă, [[mitropolit]] fiind pe atunci IPS Nectarie. Venit de la [[Mănăstirea Cernica|Cernica]], Agapie a înălțat inițial o biserică de lemn, cu bani donați de familia boierilor Rucăreanu. De altfel, pe locul actualei mănăstiri existase o altă vatră monahală, ridicată pe la sfârșitul secolului al XVI-lea de către logofătul Coresi, împreună cu soția sa.<ref name=susurul>[https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/ghighiu-susurul-credintei-68113.html ''Ghighiu - susurul credinței''], CrestinOrtodox.ro, accesat 17 februarie 2023</ref>
==Arhitectură==