Potrivit istoricului Tillemont<ref>v. http://www.newadvent.org/cathen/14724b.htm</ref>, Teodoret s-a născut la [[Antiohia]] în anul 393 și a murit fie la Cir<ref>Pentru localitatea antică Cir, v. https://en.wikipedia.org/wiki/Cyrrhus</ref>, în Siria ("cale de vreo două zile la răsărit de Antiohia" sau optzeci de mile romane) sau la o [[mănăstire]] de lângă orașul Apameea (la cincizeci și patru de mile sud-est de Antiohia), în jurul anului 457.
Informații răzlețe despre viața lui se găsesc în ''Epistolele'' sale și în ''Istoria bisericească'' (''Philotheos historia''). Părinții săi nu putuseră avea copii vreme de doisprezece ani, când un [[sihastru|eremit]] pe nume Macedonie i-a promis mamei sale că va avea un copil, care trebuia însă închinat lui Dumnezeu, de unde și numele său de Teodoret ("darul lui Dumnezeu"). A crescut sub povățuirea unor asceți și a dobândit o vastă cunoaștere clasicilor greci și, potrivit Sf. [[Fotie cel Mare|Fotie]], un stil de o puritate atică. Este improbabil că ar fi fost un ucenic direct al lui [[Teodor din de Mopsuestia]] și că ar fi auzit omiliile Sf. [[Ioan Gură de Aur]].
De când era foarte tânăr, a devenit ''[[citeț]]'', intrând în rândul [[cler]]ului din Antiohia, după care a stat o vreme într-o mănăstire, a slujit, în calitate de cleric, la Cir, iar în 423 a devenit episcop al unei [[eparhie|dioceze]] de circa patruzeci de mile pătrate și cuprinzând 800 de parohii, dar având ca [[scaun|reședință]] un oraș neînsemnat. Teodoret, sprijinit doar de pledoariile eremiților apropiați lui, punându-se el însuși în pericol fizic, a fost un zelos apărător al ortodoxiei credinței. A convertit mai mult de 1000 de [[marcionism|marcioniți]] din dioceza lui, precum și mulți [[arianism|arieni]] și [[macedonianism|macedonianiști]]; a retras peste 200 de copii ale lucrării ereticului Tațian, ''Diatessaron'' din biserici; a ridicat mai multe biserici, pe care le-a înzestrat cu [[moaște|Sfinte Moaște]].