Modificări

'''Pamfil din Cezareea''' (gr. Πάμφιλος - ''Pamphilos'', Pamfil, Pamfiliu, Pamfilie) este un [[teolog]], [[preot]] și [[mucenic]] (+309), conducătorul Școlii teologice din [[CezareeaPalestinei]], considerat unul dintre [[Sfinții Părinți]] ai Bisericii. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[16 februarie]](împreună cu alți 11 creștini împreună-pătimitori cu el)<ref>În Biserica Romano-Catolică este prăznuit la 1 iunie după recompunerea sanctoralului catolic în secolul XX - http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1257/Saint-Pamphile-de-Cesaree.html</ref>.

Mai apoi vine la [[Cezareea]] Palestinei, este hirotonit preot și i se încredințează conducerea Școlii teologice din Cezareea, fondată de Origen în prima jumătate a secolului al III-lea(în anul 231, când a fost alungat din Alexandria, Origen vine la Cezareea și înființează aici școala teologică). Aici Pamfil adună o bibliotecă importantă pentru acea epocă<ref>V. http://en.wikipedia.org/wiki/Theological_Library_of_Caesarea_Maritima</ref>, de care se folosește unul ucenicii săi, [[episcop]]ul, istoric al Bisericii, [[Eusebiu de Cezareea]]. De altfel, Eusebiu de Cezareea a fost prietenul mai tânăr și [[ucenic]]ul lui Pamfil, despre care scrie elogios în lucrarea ''Martirii din Palestina'' și căruia îi închină o ''Vita'', astăzi pierdută.

===Mucenicia===În 307 izbucnește persecuția lui Maximin II Gaiaîn tot Orientul. Pamfil este arestat prin ordinul prefectului Urban, guvernatorul Palestinei, în noiembrie 307<ref>''Lives of the Saints, for Every Day of the Year'', p. 212</ref>. Cum refuza să aducă sacrificii zeilor și împăraților, este chinuit în multe feluri și aruncat în temniță, împreună cu diaconul Valens și cu Pavel din Jamia, un alt creștin din Biserica Cezareei arestat împreună cu ei. În închisoare Pamfil continuă să scrie, să copieze și să corecteze manuscrise. În colaborare cu Eusebiu, care vine să-l viziteze în închisoare, Pamfil scrie o ''Apologie pentru Origen'', în cinci cărți, pe care Eusebiu a editat-o după moartea lui Pamfil ca mucenic, adăugându-i alte șase cărți. Pamfil Acești sfinți mărturisitori au rămas în închisoare timp de doi ani, împreună cu alți până când cinci creștini originari din școala Egipt și care călătoreau din Cilicia spre patria lor, au fost arestați în Cezareea și dați la moarte de guvernatorul Firmilian. Acesști cinci creștini egipteni au mărturisit frumos pe Hristos, dându-și nume de prooroci - Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil - și spunând că patria lor este Ierusalimul cel de Sus.  În mânia lui , guvernatorul și- între care a adus aminte și de Pamfil, Valensși Pavel, diaconul Bisericii pe care i-a scos din [[Ierusalim]] temniță ca să-i chinuiască. Atunci alți creștini care au luat apărarea sfinților au fost omorâți: Porfirie - ucenic al lui Pamfiliu -, Seleuc, Teodul și Pavel Iulian (care era din Jamia - sunt condamnați la moarte Capadocia). Apoi au fost omorâți prin decapitare Pamfil preotul, Valens diaconul și Pavel, în februarie 309.

Din cele șase cărți ale Apologiei pentru Origen, scrisă de Pamfil în colaborare cu Eusebiu de Cezareea, una singură s-a păstrat până azi, în traducerea latină a lui [[Rufin din Acquileea]].

[[Categorie:ClerSfinți]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Teologi]]

[[Categorie:TeologiSfinți Părinți]]