Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
[[Fișier:Benedict-Ghius.jpg|miniatura|dreapta|Arhimandritul Benedict Ghiuș]]
Părintele '''Benedict Ghiuș''' (n. [[21 octombrie]] 1904 - d. [[12 iunie]] 1990) a fost un măre [[părinte duhovnicesc]] al secolului XX, [[teolog]], profesor și [[ieromonah]] [[arhimandrit]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], membru fondator al grupării, curentului și asociației cultural-religioase „[[Rugul Aprins]]”<ref name=Diaconescu>Ioana Diaconescu, „[http://romlit.romanialiterara.com/index.pl/lotul_rugul_aprins._preoi_i_martiri__benedict_ghiu?caut=ghius Documente din arhiva CNSAS: „Lotul” Rugul Aprins. Preoți și martiri – Benedict Ghiuș]”, în ''România literară'', anul XLVII, nr. 15-16, 10-16 iunie 2015.</ref>.
După întoarcerea în România s-a călugărit la [[Mănăstirea Noul Neamț]] în 1934, fiind [[Hirotonia|hirotonit]] [[ierodiacon]] (1934) și apoi [[ieromonah]] (1936)<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/>. În 1936 a fost numit prefect de studii la Internatul Teologic din Cernăuți<ref name=DTR/> în timpul mitropolitului [[Visarion Puiu]]. În anul 1938 a fost transferat ca profesor și spiritual la Liceul seminarial din Bălți, unde a rămas până în 1940, când a avut loc anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/>. Între timp, a fost hirotesit [[arhimandrit]] în 1939.<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/>
Refugiat din Basarabia, a devenit preot slujitor la [[Catedrala Patriarhală din București]] (1940-1944).<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/> Arhimandritul Benedict Ghiuș a alcătuit în 1943, împreună cu [[Preot|preoții]] Nicodim Ioniță, [[Antim Nica]] și Ioil Babaca, o broșură intitulată ''Înnoiește-te, Noule Ierusalime'' în care susținea reorganizarea Bisericii Ortodoxe Române pe baza principiilor mistic-religioase și sporirea educației culturale și duhovnicești a monahilor.<ref name=Diaconescu/><ref name="Enache"/> El a fost ales în ianuarie 1944 în funcția de [[episcop]] de Hotin, dar alegerea sa a fost invalidată de vicepreședintele Consiliului de Miniștri, [[Mihai Antonescu]], care îl înlocuia pe Conducătorul Statului Român, [[Ion Antonescu]],<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/> din cauza presupuselor simpatii legionare ale eruditului monah.<ref name="Enache"/> Autoritățile judiciare comuniste au catalogat ulterior această broșură ca fiind o scriere ideologică legionară.<ref name=Diaconescu2013>Ioana Diaconescu, „[http://romlit.romanialiterara.com/index.pl/rugul_aprins_al_maicii_domnului._condamnarea_8_noiembrie_1958__sentina_nr._125?caut=benedict%20ghius Rugul Aprins al Maicii Domnului. Condamnarea 8 noiembrie 1958 – Sentința nr. 125]”, în ''România literară'', anul XLV, nr. 1-2, 11-17 ianuarie 2013.</ref> Benedict Ghiuș a fost apoi duhovnic la Academia Teologică din Arad (1944) și asistent universitar la Catedra de Ascetică și Mistică de la [[Facultatea de Teologie Ortodoxă din București]] (1944-1948),<ref name=DTR/><ref name=Velicu134>Dudu Velicu, ''[http://arhivelenationale.ro/site/wp-content/uploads/2017/08/Dudu-Velicu-vol.-I.pdf Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României. Însemnări zilnice I. 1945-1947]'', ediție îngrijită de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2004, p. 134. {{ISBN|973-8308-15-1}}</ref> sub îndrumarea profesorului [[Dumitru Stăniloae]].<ref name=Diaconescu/> Numele său a fost vehiculat în aprilie 1946 pentru un post vacant de arhiereu-vicar patriarhal, dar, deși era susținut de profesorul [[I.D. Ștefănescu]], Benedict Ghiuș a renunțat.<ref name=Velicu134/>
La sfârșitul anului 1947 a fost invitat, la propunerea patriarhului rus [[Alexei Simanski]], să predea timp de un an (1947/1948) la Institutul Teologic Ortodox Rus „Saint Denis” din Paris și a acceptat invitația, dar acest plan nu s-a materializat ulterior.<ref>Dudu Velicu, ''[http://arhivelenationale.ro/site/wp-content/uploads/2017/08/Dudu-Velicu-vol.-I.pdf Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României. Însemnări zilnice I. 1945-1947]'', ediție îngrijită de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2004, p. 290. {{ISBN|973-8308-15-1}}</ref>
===„Rugul Aprins”===
„Grupul de la Antim” a luat decizia de a forma o asociație religioasă în 1944, iar un rol important l-au avut Benedict Ghiuș și Sandu Tudor.<ref name=Diaconescu/> Asociația „[[Rugul Aprins]]” a fost constituită în 1945 de pr. [[Sandu Tudor|Alexandru Teodorescu]], arhim. Benedict Ghiuș și prof. [[Alexandru Mironescu]],<ref name=Diaconescu2013/> la inițiativa preotului rus Ioan Kulîghin, iar, potrivit depoziției preotului Ghiuș, consemnate de Securitate în 1958, primii membri ai asociației au fost, în afara celor trei inițiatori, viitorii preoți Marcel Avramescu, [[Sofian Boghiu]] și Felix Dubneac.<ref name=Diaconescu/> Activitatea asociației s-a amplificat în anul 1947, iar conferințele cu teme religioase au început să fie frecventate de tot mai mulți intelectuali din afara mănăstirii,<ref name=Diaconescu/> printre care [[Vasile Voiculescu]], [[Ion Marin Sadoveanu]], [[Alexandru Elian]], [[Anton Dumitriu]], [[Paul Sterian]], [[Constantin Noica]], [[Petru Manoliu]], [[H. H. Stahl]] și [[Andrei Scrima]].<ref name=Simuț>Ion Simuț, „[http://romlit.romanialiterara.com/index.pl/demnitatea_intelectualului_romn?caut=benedict%20ghius Comentarii Critice: Demnitatea intelectualului român]”, în ''România literară'', anul XL, nr. 33, 22-29 august 2008.</ref> Activitatea grupului „Rugul Aprins” a fost calificată ulterior de mitropolitul [[Antonie Plămădeală]] ca „rezistență spirituală ortodoxă împotriva comunismului”.<ref name=Simuț/>
Activitatea asociației s-a desfășurat la [[Mănăstirea Antim]] în perioada 1945-1948, când au avut loc întruniri periodice cu tematică mistico-religioasă.<ref name=Diaconescu2013/><ref>Dudu Velicu, ''[http://arhivelenationale.ro/site/wp-content/uploads/2017/08/Dudu-Velicu-vol.-I.pdf Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României. Însemnări zilnice I. 1945-1947]'', ediție îngrijită de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2004, p. 102. {{ISBN|973-8308-15-1}}</ref> Prezența în ea a părintelui Benedict s-a dovedit providențială, animând discuțiile cu ajutorul înaltei sale erudiții teologice. Despre relația părintelui Benedict Ghiuș cu mișcarea „Rugul Aprins”, mitropolitul [[Bartolomeu Anania]] spunea că „părintele Daniil Sandu Tudor [...] a fost organizatorul, a fost creierul acestei organizații, iar părintele Ghiuș a fost duhul ei. Mai mult decât sufletul, a fost duhul”.<ref>''[https://www.youtube.com/watch?v=Tdapv9amZMA Părintele Benedict]'', documentar realizat în 2008 pentru TVR2 de Radu Găină și difuzat în cadrul emisiunii „Între cer și pământ”, min. 10:13-10:27.</ref> Benedict Ghiuș a fost căutat în această pentru sfat duhovnicesc de un număr mare de persoane, provenite atât din rândul intelectualilor, cât și din rândul tineretului universitar.<ref name=Diaconescu/> Organizația „Rugul Aprins” a fost interzisă prin lege în 1948, dar membrii ei au continuat să țină legătura între ei în perioada următoare.<ref name=Diaconescu2013/>
===Arestarea și detenția===
