'''Legea lui Moise''', sau uneori simplu '''Legea''' (în [[Biblie]]) sau '''Legea veche''' sau '''Legea Vechiului Testament''', se referă la un ansamblu de porunci morale, ceremoniale și civile, pe care [[Dumnezeu]] le-a dat poporului ales în [[Vechiul Testament]] („fiii lui [[Israel]]”), în principal prin [[Proorocul Moise|Proorocul Moise]], pentru a întreține legătura poporului ales cu Dumnezeul cel Adevărat și a-l pregăti pentru [[răscumpărarea]] care a venit prin [[Hristos]].
Pentru creștini Legea veche este o „umbră a bunurilor viitoare” (Evr. 10, 1) și de aceea ei vorbesc despre „Legea nouă”, legea [[Noul Testament|Noului Testament]], legea duhovnicească, legea harului.
==Terminologie==
* Instructions regarding the [[Tabernacle]], and which were later applied to the [[Temple in Jerusalem]], including those concerning the [[Holy of Holies]] containing the [[Ark of the Covenant]] (in which were the tablets of the law, [[Aaron's rod]], the [[manna]]). Instructions and for the construction of [[altar (Judaism)|various altars]].
* Forward looking instructions for time when Israel would demand a [[kings of Israel|king]].
==Legea veche și Legea Nouă==
Poruncile ceremoniale, cultul religios al poporului evreu, care doar preinchipuiau lucrarea mantuitoare a Domnului nostru [[Iisus Hristos]], fiind – cum spune Sfanta Scriptura [[Sfânta Scriptură]] – numai “umbra bunurilor viitoare” (Evr. 10, 1), au incetat odata cu venirea Mantuitorului.
In privinta lor, Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe spune: “Dupa cum umbra se retrage cand soseste adevarul, tot asa au trecut si ele si crestinii nu au indatorirea sa le implineasca”621 implineasca” (Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe, Partea a treia, raspuns la intrebarea 47, trad. de Alexandru Elian, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1981, p. 163). Tot asa au incetat si poruncile civile, fiindca ele priveau numai buna ocarmuire a poporului evreu, al carui stat a fost distrus de poporul roman, la anul 70 dupa Hristos, și nu au fost reluate după reînființarea statului Israel în 1948.
===Legea morală a Vechiului Testament și Decalogul===Au ramas insa poruncile morale, care formeaza pentru creștini partea cea mai insemnata a legii Vechiului Testament. Acestea au fost descoperite de Dumnezeu treptat, prin diferiti alesi ai Lui si indeosebi prin poruncile date lui Moise. De aceea, legea morala Legea morală a Vechiului Testament se mai numeste si legea mozaica. Legea aceasta este cuprinsa pe scurt in cele 10 porunci dumnezeiesti – [[Decalog|Decalogul]] – descoperite de Dumnezeu lui Moise, pe [[muntele Sinai]] (Iesire 20).
Poruncile au fost scrise de insusi Dumnezeu, pe doua table de piatra. Prima tabla cuprinde cele dintai patru porunci, despre datoriile catre Dumnezeu, iar a doua tabla cuprinde celelalte sase porunci, despre datoriile fata de aproapele. Legea morala a Vechiului Testament incepe, deci, cu Dumnezeu si cu datoria de a-L iubi, si se incheie cu pofta rea a inimii si cu datoria de a nu o lasa sa prinda stapanire in om. Cu aceasta se spune ca toata plinirea legii pleaca din dragostea catre Dumnezeu, iar calcarea ei, din pofta rea a inimii care uita de Dumnezeu.