105 modificări
Modificări
m
Corectarea redirecționării
* principiu de viață: ''Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor'' (Fac 1.2) după ce au fost făcute cerul și pământul (Fac 1.1), ca să pună viață în materie.<ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului Feleacului și Clujului, ''Învățătură de credință ortodoxă'', pag. 129, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4</ref> Dumnezeu l-a făcut pe [[omul|om]] viu suflând duh de viață peste el: ''Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.'' (Fc 2.7, Iov 33.4) În [[Sfânta Scriptură]] se spune că diverse persoane își dau duhul (Fac 25.8,17, 35.29 etc) când se vorbește despre moartea sau sfârșitul vieții lor pământești. La oameni duhul de viață este sinonim cu [[suflet]]ul. Duhul fiecărui om se întoarce la [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] care l-a dat. (Ecl 12.7) pentru [[Judecată|judecată]]. [[David]] spune într-unul din psalmi: ''În mâinile Tale îmi voi da duhul meu.'' (Ps 30.5) Evanghelistul [[Apostolul Luca|Luca]] relatează astfel moartea lui Iisus: Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: ''Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu''. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. (Lc 23.46) În [[Faptele Apostolilor]] este evocată astfel moartea martirului [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]]: ''Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne, Iisuse, primește duhul meu!'' (FA 7.59) [[Apostolul Pavel]] scrie corintenilor: ''Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?'' (1Cor 3.16) iar tot în aceeași epistolă scrie: ''Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri?'' (1Cor 6.19)
* Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) a grăit prin prooroci și drepți: [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]] (Fac 41.38), Bețaleel (Exod 31.3), [[Proorocul Moise|Moise]] (Num 11.17, 25), cei șaptezeci de bătrâni (Num 11.17, 25), Medad (Num 11.26), Eldad (Num 11.26), [[Iosua]] (Num 27.18, Deut 34.9), Otniel (Jud 3.9-10), Samson (Jud 14.6), [[David]] (1Regi 16.13, 2Regi 23.2), trimișii lui [[Saul]] (1Regi 19.19-20), [[Mica]] (3Regi 22.24), [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] (4Regi 2.9,15), [[Elisei]] (4Regi 2.9,15), Amasai (1Cron 12.18), Azaria (2Cron 15.1), Zaharia, fiul preotului Iehoiada (2Cron 24.20), [[Isaia]] (Isaia 48.16, 59.21), [[Proorocul Iezechiel|Iezechiel]] (Iez 3.12, 14, 24, 8.3, 11.1, 15, 24, 37.1), [[Cartea proorocului Daniel|Daniel]] (Dan 4,9,5.11,14), Mica (Mica 3.8), Agav (FA 11.28) ''Chiar și peste robi și peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea''(Ioe l2.29), spune Dumnezeu prin gura proorocului Ioel, referindu-se la momentul venirii apocalipsei. În anumite momente și pentru anumite perioade de timp Duhul Sfânt se pogoară și chiar asupra unor oameni păcătoși cum ar fi Balaam (Num 24.2), care era [[vrăjitoria|ghicitor]] și avea să fie condamnat la moarte (Iosua 13.22), potrivit legii ebraice(Exod 22.18) sau Iefta (Jud 11.29), sau [[Saul]] (1Regi 10.6, 10), ca apoi Duhul Sfânt să se retragă - Saul (1Regi 16.14), procesul putându-se chiar repeta cum a fost cazul lui Saul care iar a început să proorocească (1Regi 19.23-24) ca apoi iar să fie părăsit de Duhul lui Dumnezeu spre sfârșitul vieții când chiar [[uciderea|s-a sinucis]]. (1Regi 31.4)
* Duhul Sfânt ia parte la Întruparea [[Iisus Hristos|Fiului]], Care S-a născut după trup ''de la Duhul Sfânt și din [[Maica Domnului|Fecioara Maria]].'' (Matei 1: 18, 20)
* Duhul Sfânt coboară peste Iisus în chip de porumbel la [[Epifania|botezarea]] făcută de [[Ioan Botezătorul]] în râul Iordan. Atunci un glas din ceruri se aude zicând: ''Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit''. (Mat 3.17)
